„S-a pornit o mare prigonire … Şi toţi… s-au împrăştiat” (Faptele Apostolilor 8:1)

     Domnul Isus nu a avut niciodată în plan ca ucenicii Săi să se simtă bine în Ierusalim și să rămână acolo. El le-a spus: „să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim” (Luca 24:47). Ei trebuiau să rămână în Ierusalim doar până vor fi umpluți de putere, iar apoi să ducă Evanghelia în lume. Dar „ei s-au întors în Ierusalim …  Şi tot timpul stăteau în Templu, şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu” (v. 52-53). E bine să aștepți ca Dumnezeu să-ți dea instrucțiuni și putere să duci lucrurile la îndeplinire, dar nu să aștepți ca o experiență anterioară pe care ai avut-o să se tot repete. Domnul Isus a spus: „voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului” (Faptele Apostolilor 1:8). Așadar, cum i-a scos Dumnezeu din zona lor de confort? Aprinzând un foc sub ei! „S-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. … Cei ce se împrăştiaseră, mergeau din loc în loc, şi propovăduiau Cuvântul” (Faptele Apostolilor 8:1-4). Cu toții credem că Evanghelia trebuie propovăduită tuturor națiunilor, dar puțini dintre noi dorim să ne părăsim căminele pentru a le-o vesti. Suntem dispuși să ne rugăm și chiar să oferim bani, atâta vreme cât nu trebuie să plecăm. Dar când Dumnezeu are o misiune pentru tine, El va face tot ce este necesar pentru a te pune în mișcare. Înainte să te lase să-ți ratezi destinul, El va îngădui ca necazul să te dezrădăcineze. Nu poți „îngheța” trecutul și nu-l poți retrăi. Și nu poți păstra binecuvântarea lui Dumnezeu numai pentru tine. Când Dumnezeu aprinde un foc sub tine, El spune: „E timpul să te pui în mișcare!”.