_{„Pune mâna la gură…” (Proverbe 30:32)}

     _{Limba se află la numai câțiva centimetri de creier, însă felul în care unii dintre noi trăncănesc ne face să ne gândim că în cazul lor distanța pare să se măsoare în kilometri! Apostolul Iacov ne avertizează: „Limba… întinează tot trupul” (Iacov 3:5-6). Autoarea Ramona Cramer Tucker scrie: „Recunosc că sunt guralivă! Nu sunt de-acord cu divulgarea secretelor, dar nu știu cum se face că gura mi-o ia-nainte, depășind creierul. Dumnezeu adoptă o poziție clară față de bârfă. El știe că gura slobodă poate distruge reputația cuiva, poate strecura neîncrederea într-o relație, poate încuraja bârfitorul să înflorească relatarea și să-l facă să păcătuiască, fiind ispitit să mintă atunci când este confruntat. Mie îmi place să răspândesc vești, să fiu „la curent”… și pentru că sunt informată în felul acesta, îmi vine ușor să răspândesc bârfa sub pretextul că sunt bine intenționată, chiar prefațându-mi vestea printr-un „aș vrea să te rogi pentru”. Însă numai pentru că sunt bine intenționată, nu înseamnă că este un lucru potrivit”. Cel mai obișnuit motiv pentru care vrem ca altul/celălalt să pară rău – este că dorim ca noi să părem buni! Suntem asemenea fariseului cel mândru de la Templu care a stătea singur deoparte în picioare și se ruga: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni…” (Luca 18:11) În finalul cărții Proverbele (30:32), Agur scrie: „Dacă mândria te împinge la fapte de nebunie, şi dacă ai gânduri rele, pune mâna la gură…” Una e să ai gânduri rele – și alta e să le și dai glas. O zicătoare spune: „Nu poți opri păsările să zboare pe deasupra capului tău, dar le poți opri să-și facă acolo cuibul!” Așadar, fă-ți un bine – ție, dar și celorlalți: pune-ți mintea la contribuție, înainte de a deschide gura!}