„Mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască” (2 Corinteni 12:7)

     Pavel nu se referă aici la un spin dintr-o tufă de trandafiri, ci la un țăruș cu vârful ascuțit pe care-l bați în pământ. Cuvântul „a pălmui” înseamnă „a administra lovitură după lovitură”. Toate acestea fac din următoarea afirmație una și mai surprinzătoare: „mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El  mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” … De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos” (v. 7-10). Pavel a răspuns situațiilor sale „spinoase” făcând șase lucruri: 1) A recunoscut că are nevoie de puterea lui Dumnezeu. 2) A cerut, a cerșit chiar, ajutorul lui Dumnezeu. 3) A acceptat răspunsul lui Dumnezeu când El i-a spus „nu”. 4) A primit răspunsul ca pe „un dar”. 5) A trecut încrezător la fapte și a continuat să-și facă lucrarea. 6) A recunoscut că problema nu făcea altceva decât să-i dea voie lui Dumnezeu să lucreze prin el. Când impulsul lui Pavel a fost redirecționat de către Dumnezeu, el a scris: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” (Galateni 2:20). Voința lui Pavel a fost dusă la cruce și acolo, răstignită. După aceea el a acționat potrivit voii lui Dumnezeu și nu a mai pus la îndoială calea pe care trebuia să meargă sau prețul care trebuia plătit. Acesta e locul în care dorește Dumnezeu să te aducă și pe tine!