„Credința fără fapte este moartă” (Iacov 2:26)

     Într-o zi, un om care încerca să slăbească s-a urcat pe cântarul din baie. Soția lui l-a întrebat: „Cum stai?” El a răspuns: „Bine, dar este o singură problemă; după cântarul acesta trebuie să fiu cu douăzeci de centimetri mai înalt”. Când vine vorba să ne demonstrăm  adevărata ucenicie, Iacov ne așează pe toți pe același cântar: 1) Referitor la hrănirea celor flămânzi: „Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele, și unul dintre voi le zice: „Duceți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot așa și credința: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși” (v. 15-17). 2) Referitor la iubirea de oameni și la tratarea lor cu respect: „dacă intră în adunarea voastră un om cu un inel din aur și cu o haină strălucitoare, și intră și un sărac îmbrăcat prost; și voi puneți ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare, și-i ziceți: „Tu șezi în locul acesta bun!” și apoi ziceți săracului: „Tu stai acolo în picioare!” Sau: „șezi jos la picioarele mele!” Nu faceți voi oare o deosebire în voi înșivă, și nu vă faceți voi judecători cu gânduri rele?” (v. 2-4). 3) Referitor la grija față de cei săraci: „Religiunea curată și neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani și pe văduve în necazurile lor” (Iacov 1:27). Scoate-ți doctrina greșită afară din minte! Scoate-ți teologia afară din cărți și începe să o folosești într-un mod practic. Cântărește-te pe acest cântar și vezi cum stai.