„Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.” (Iacov 1:5)

     Încrede-te în Cuvântul lui Dumnezeu atunci când trebuie să treci un test sau un examen dificil. Teama de a nu reuși îți poate paraliza mintea exact atunci când ai nevoie ca gândurile să-ți curgă liber. Când știi că ai făcut tot ce-ai putut pentru a studia materialul și a te pregăti, ai încredere în Dumnezeu cu privire la rezultat și bizuie-te pe Cuvântul Său, care spune: „Încrede-te în Domnul şi fă binele; locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie! Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra!” (Psalmul 37:3-5): „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.” (Ieremia 33:3); „Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.” (Psalmul 91:15); „Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14:26); „Orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:22) Așadar, să nu-ți mai fie teamă: Dumnezeu te va însoți când va veni timpul să dai acel test sau examen. Cu mult înainte de a te ruga, El îți pregătea deja inima și mintea: „Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta.” (Isaia 65:24) Așa că, îndreaptă-ți spatele și intră în acea sală de examen, convins că Dumnezeu este cu tine!

„Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor şi păcatele ca o ceață…” (Isaia 44:22)

     Când îți este greu să te ierți pe tine însuți, adu-ți aminte că există doar un singur păcat de neiertat, menționat în Biblie (vezi Luca 12:10). Și, în calitate de credincios, probabil că nu l-ai comis – așa că Dumnezeu poate să-ți ofere iertarea pentru toate celelalte. Cu toate acestea, când Dumnezeu spune că te iartă, și tu refuzi să te ierți pe tine însuți, este ca și cum ai opta să rămâi în închisoare după ce judecătorul ți-a anulat pedeapsa și te-a eliberat. Și mai rău, comiți păcatul mândriei: pentru că atunci când Dumnezeu te iartă și tu refuzi să te ierți pe tine însuți, pui părerea ta mai presus de a Lui! Dacă ai probleme în a te ierta pe tine însuți, încrede- te în Cuvântul lui Dumnezeu care spune: „Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.” (Isaia 43:25); „Eu îți șterg fărădelegile ca un nor, și păcatele ca o ceață. Întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat…” (Isaia 44:22); „Să se lase cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând.” (Isaia 55:7); „Să-ţi aduci aminte de trecut şi să roşeşti şi să nu mai deschizi gura de ruşine când îţi voi ierta tot ce ai făcut, zice Domnul Dumnezeu.” (Ezechiel 16:63); „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9); „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus.” (Romani 8:1) Ești „în Hristos Isus”? Atunci bucură-te, nu mai trebuie să te zbați sub greutatea condamnării! Dumnezeu te-a iertat în totalitate, așa că iartă-te și tu – și mergi mai departe. Nu ești „în Hristos Isus”? Vino azi la El și mărturisește-ți păcatele, ca să fii iertat!

„…De când a venit, a stat în picioare până acum…” (Rut 2:7)

     După zece ani de suferință și greutăți, timp în care și-a pierdut soțul și echilibrul și siguranța trăirii, Dumnezeu a prezentat-o pe Rut noului ei soț, Boaz. Unde? Pe câmpul unde lucra în fiecare zi. Cine era Boaz? Proprietarul câmpului. Unul dintre lucrurile care i-au atras atenția lui Boaz asupra lui Rut a fost etica muncii ei. Slujitorul care se ocupa de secerătorii săi i-a spus: „De azi dimineață de când a venit, a stat în picioare până acum…” Drept urmare, ea a ajuns să se căsătorească cu șeful. De aceea, Biblia ne spune și ne învață despre diferența dintre lene și muncă, neglijență și excelență, întârziere și punctualitate, onestitate și necinste, atitudinea pozitivă și cea negativă. Întotdeauna, cineva care este capabil să te binecuvânteze te observă! Ascultați cu atenție aceste trei versete din Scriptură: 1) „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând.” (Proverbele 22:29); 2) „Leneşul doreşte mult, şi totuşi n-are nimic, dar cei harnici se satură.” (Proverbele 13:4); 3) „Cine lucrează cu o mână leneșă sărăcește, dar mâna celui harnic se îmbogățește.” (Proverbele 10:4) Să reținem expresiile „mână leneșă” și „leneșul”. Când ai așteptări mari, dar oferi în schimb (sau faci) cât mai puțin posibil, produci deservicii nu doar companiei pentru care lucrezi, ci și ție însuți. De ce? Pentru că Dumnezeu promite să te onoreze atunci când dai tot ce ai mai bun din tine! Dar iată ce spune Cuvântul Său despre a nu-ți pune încrederea în El și a nu da tot ce ai mai bun: „Nu vă ridicaţi capul aşa de sus, nu vorbiţi cu atâta trufie! Căci nici de la răsărit, nici de la apus, nici din pustie nu vine înălţarea.” (Psalmul 75:6-7) Așadar, dă tot ce ai mai bun din tine!

„Încrede-te în Domnul…” (Proverbele 3:5)

     Atunci când te îngrijorezi și vrei să-ți evaluezi cu sinceritate grijile, vei descoperi că faci anumite lucruri, total nepotrivite: 1) Uiți că Dumnezeu este prietenul tău. Psalmistul a spus: „Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El.” (Psalmul 25:14) Iar dacă ești copilul lui Dumnezeu și te temi de El, tu ești prietenul Lui! Prietenia cu Dumnezeu se construiește prin împărtășirea experiențelor vieții tale cu El – fiecare activitate, fiecare conversație, fiecare problemă și fiecare gând… Iar când nu o faci, sfârșești prin a nu fi conștient de prezența Sa, a nu ține cont de vocea Sa, a fi surd la mustrarea Sa și a nu fi sincronizat cu calendarul Său. Iar când trăiești în felul acesta, rezultatul inevitabil este îngrijorarea! 2) Îți asumi lucruri pe care nu ar trebui să le faci. Peter Marshall s-a rugat: „Tată… ține-ne în frâu impulsul de a ne împărți în atâtea direcții încât ne expunem la teamă și îndoială, la oboseală și nerăbdare – ceea ce ne slăbește caracterul, ne răpește liniștea sufletească, ne înnorează cerul (care ar trebui să fie senin), și înăbușă cântecul din lăuntrul inimii noastre!” Îți pierzi cântecul atunci când adaugi presiunea inutilă de a-ți menține imaginea exterioară, de a-ți mări ritmul pentru a ține pasul cu cei din familia X-ulescu sau de a încerca să-i repari pe toți, ori să te ridici la nivelul așteptărilor lor! 3) Nu înțelegi diferența dintre secular și sacru. Ce vreau să spun cu asta? Fie Isus este Domn în fiecare domeniu al vieții tale, fie nu este Domn în niciunul dintre ele. Ne spunem nouă înșine că anumite părți ale vieții noastre se află în domeniul de interes al lui Dumnezeu, dar nu și altele. Biblia spune: „Încrede- te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbele 3:5-6) Concluzie: a trăi oricum altcumva decât cum spune Dumnezeu înseamnă a trăi o viață plină de îngrijorări! Depinde de tine ce alegi, pentru că – te poți ridica deasupra îngrijorărilor!

„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)

     Misionara Gladys Aylward spunea: „Vulturul care zboară prin văzduh nu-și face griji cum va traversa râurile!” Tu însă nu poți scăpa de griji; ele vin spre tine din toate direcțiile și sub diverse forme. Dar, la fel ca vulturul, te poți ridica deasupra lor. Domnul Isus a spus aceste cuvinte pline de dragoste și încurajare pentru noi: „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu- vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’ sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’ Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.” (Matei 6:25-34). Așadar, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: Bazează-te pe Dumnezeu și pe Cuvântul Lui, și ridică-te deasupra îngrijorării!

„Făcusem un legământ cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.” (Iov 31:1)

     Există anumite uși în viață care, odată deschise, sunt greu de închis – iar pornografia este una dintre ele! Și, ca orice dependent, odată ce ești prins în mreajă, ai nevoie de doze din ce în ce mai mari pentru a te mulțumi… până când, în cele din urmă, ajungi să fii șocat și rușinat de adâncimile întunecate în care ai ajuns! Și, statistic vorbind, problema este similară în biserică și în societate. Domnul Isus ne-a învățat să ne rugăm: „Izbăvește-ne de cel rău” – pentru că o parte din acest rău a ajuns deja în casele noastre prin intermediul televiziunii și al Internetului. Părinți, protejați-vă copiii de lucruri care le pot întuneca mintea și le pot afecta șansele de a construi relații sănătoase! Iar dacă tu ești dependent de pornografie, vino înaintea lui Dumnezeu cu vorbele lui David (Psalmul 51:2): „Doamne, spală-mă de nelegiuirea mea și curăţă-mă de păcatul meu!” Ajută-mă să nu mă mai expun la lucruri care duc la rușine și la eșec (vezi Romani 13:14). Mă pocăiesc și Îți cer acum izbăvirea. Ajută-mă să-mi birui nevoile emoționale pe care încerc să le satisfac, și dă-mi curajul, puterea și înțelepciunea să le tratez într-un mod care să Te onoreze. Vreau să mă ajuți să urmez exemplul lui Iov, care a făcut un legământ cu ochii lui să nu privească, să nu dorească și să nu poftească lucruri păcătoase! N-o pot face cu propriile mele forțe, așa că ajută-mă Tu, Doamne, Te rog! Trimite-mi pe cineva în care să pot avea încredere și care să fie sincer cu mine… cineva care să împărtășească această povară cu mine în rugăciune, și care mă va susține în procesul eliberării! Și Te rog să-mi dai un dor după Tine care să depășească și să distrugă orice altă dorință sau poftă! În Numele lui Isus mă rog. Amin!” Iar noi nu putem spune decât: „Amin! Doamne, ajută-i pe toți aceia care au o asemenea problemă, și eliberează-i Tu!”

„Părinților, nu întărâtați pe copiii voștri, ca să nu-şi piardă nădejdea.” (Coloseni 3:21)

     Copiii întărâtați – despre care vorbeam ieri – devin în cele din urmă descurajați. Iar un copil descurajat este lipsit de speranță, fără entuziasm, lipsit de determinare, și ușor de dus pe căi greșite. Distrugând speranța unui copil, îi subminezi temperamentul dat de Dumnezeu. Copiii se nasc cu optimism, inspirație, anticipare și posibilități. Fără speranță, nu există nimic care să-i inspire! Lipsa de speranță aduce depresie și întuneric în inimă și în suflet. Atunci când îi amărăști pe copiii pe care îi ai în grijă, le subminezi speranța. Când îi demoralizezi, le distrugi încrederea, făcându-i să ajungă speriați, nesiguri și incapabili să facă față vieții. Încrederea în sine este necesară pentru o imagine de sine sănătoasă, pentru a relaționa cu ceilalți, pentru a reuși în educație și în carieră. Un copil descurajat își pierde siguranța și va avea un duh zdrobit. Duhul este centrul ființei. Un duh frânt produce o persoană zdrobită. Solomon spunea: „Un duh mâhnit usucă oasele” (Proverbele 17:22), și-l va face pe copilul tău să aibă un „sine” invalid. Străzile noastre sunt pline de copii zdrobiți! Copiilor cu duhul zdrobit le lipsește hotărârea de a se realiza în viață, de a-și stabili obiective și de a le atinge. Viziunea este cea care îi oferă copilului tău puterea interioară de a duce ceva la îndeplinire, în ciuda obstacolelor întâlnite. Este nevoie de un copil intact și rezistent pentru a depăși obstacolele vieții. Cum îl poți ajuta? Iată ce învață Scriptura: „Voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului.” (Efeseni 6:4) Tu trebuie să-i prețuiești, să-i înveți Cuvântul lui Dumnezeu chiar și atunci când par neatenți sau indiferenți, să pui în practică ceea ce spui, să fii consecvent cu regulile tale, să te vadă citind Cuvântul lui Dumnezeu și rugându-te regulat. Încurajează-i mereu… și niciodată (dar niciodată!) nu-i ignora!

„Părinților, nu întărâtaţi pe copiii voştri…” (Coloseni 3:21)

     Astăzi, privim și medităm la un alt domeniu de confuzie pentru părinți: „a întărâta” versus „a oferi ceva mai bun”. Ce înseamnă „a întărâta”? Înseamnă a aduce pe cineva în stare de enervare, a agita, a instiga. Cum își întărâtă un părinte copilul? Să ne gândim la următoarele elemente declanșatoare: 1) Inconsecvența. Adică atunci când ești autocrat și autoritar într-o zi, și permisiv în ziua următoare. Ceea ce a dus la o mustrare puternică astăzi, va produce un zâmbet de îngăduință mâine. Astfel, copilul dumneavoastră nu știe niciodată la ce să se aștepte! 2) Starea de spirit. Azi ești amuzant și plăcut; mâine ești irascibil și distant. 3) Absurditatea. Adică nu există loc pentru discuții, nu există nicio ocazie pentru copii de a-și analiza și discuta sentimentele. „Faci cum spun eu! Pentru că așa vreau eu!” Astfel, copilului nu i se oferă niciodată șansa de a gândi prin procesul raționamentului. 4) Comportamentul abuziv. Acesta poate fi fizic sau emoțional (reprimarea iubirii, tratamentul tăcerii, respingerea). Sau poate fi verbal (prin răsteli, țipete sau cuvinte care rănesc). 5) Ipocrizia – adică una zici și alta faci. Declari anumite convingeri, dar nu le pui în practică. Te aștepți ca pruncii tăi să fie respectuoși, în timp ce tu dai dovadă de lipsă de respect față de ceilalți. Aștepți onestitate de la copiii tăi, dar ei te văd cum trișezi și-i minți pe ceilalți. Copiii sunt observatori atenți; poate că nu spun nimic, dar nu multe lucruri pe care le faci le scapă din vedere. Ei îți văd inconsecvențele – atunci când ceea ce spui nu se potrivește cu ceea ce faci. Toate aceste comportamente îi pot face să-și dezvolte resentimente. Așadar, „nu-i întărâtaţi pe copiii voştri”! Nu-i pregătiți să devină oameni descurajați și nesiguri!

„Nu cruţa copilul de mustrare…” (Proverbele 23:13)

     Astăzi, privim spre alte domenii în care părinții sunt adesea confuzi: disciplină versus pedeapsă. Înțeleptul Solomon a scris: „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el.” (Proverbele 22:15) Ai sesizat cuvintele folosite aici pentru disciplină? „Nuiaua pedepsei”? Nu, ci „nuiaua certării”! Disciplina și corecția au ca scop învățarea și deprinderea; pedeapsa are ca scop să-l facă pe copil să sufere pentru comportamentul său. Copiii au nevoie de disciplină, nu de pedeapsă, care este adesea administrată de un părinte frustrat și furios. Nu cruţa copilul de mustrare! Refuzarea disciplinei îl pregătește pentru o viață de eșec și suferință. Disciplina se concentrează pe îmbunătățirea comportamentului său. Ea îl învață pe copil ce este corect și ce este greșit, cu efecte care au legătură directă cu alegerile copilului. Aceasta poate lua forma pedepsei sau a suspendării privilegiilor, dar ar trebui să fie întotdeauna în beneficiul copilului, și niciodată menită să-i provoace durere! Mai departe, dragoste versus indulgență! Lumea noastră materialistă confundă dragostea cu îngăduința. Dar părinții iubitori dăruiesc fără să răsfețe, pentru binele copilului, și îl motivează prin recompensarea comportamentului bun. Părinții indulgenți le dau copiilor tot ce vor, indiferent de comportament, nereușind astfel să-i motiveze să fie responsabili. Copiii răsfățați dezvoltă un sentiment de îndreptățire și percepția că ceilalți există pentru a-i mulțumi pe ei! Părinții indulgenți se simt adesea vinovați și se tem că pruncii lor nu-i vor plăcea sau nu-i vor iubi. Ei confundă indulgența cu dragostea, și cresc copii care cer, care manipulează și care nu sunt niciodată satisfăcuți! Iubirea presupune să vorbești, să asculți, să înțelegi, să râzi, să împărtășești momentele dificile, să-ți respecți și să-ți încurajezi copiii cu acceptare necondiționată. O astfel de iubire nu costă nimic, dar merită totul!

„Fiii sunt o moştenire de la Domnul…” (Psalmul 127:3)

     Începând de azi, câteva zile vom reflecta la unele domenii practice în care părinții sunt adesea confuzi. Dacă nu ești părinte, poți să folosești ceea ce vei auzi ca să le transmiți părinților pe care-i cunoști și să te rogi pentru ei. Astăzi vom vorbi despre îndrumare versus critică. Dacă ai un copil liniștit, plăcut și ascultător, care se bucură să învețe, să-și facă temele și să ajute la treburile casnice, creșterea lui „în mustrarea şi învăţătura Domnului” va fi o bucurie! (vezi Efeseni 6:4). Mulți dintre noi, însă, avem copii mofturoși, cu voință puternică și cu propriile lor planuri. Ei se pare că știu ce vor, și când și cum să obțină. Știu, de asemenea, ce nu vor să mănânce, să poarte, să audă, să spună și să facă! Iar părinții sau îngrijitorii acestor copii au nevoie de ajutor pentru a putea construi acel gen de relație care să creeze încredere și să permită discuții și respect reciproc într-o atmosferă de „război”. În astfel de cazuri, îndrumarea se poate transforma cu ușurință în critică, subliniind în mod constant defectele copilului: „Arăți ridicol cu chestia aia… Niciodată nu ajungi la timp… De ce nu poți fi ca…” O abordare mult mai bună ar fi să-i arăți copilului soluția. Chiar și o îndrumare validă, oferită în mod negativ, îi va afecta stima de sine, va genera resentimente și va distruge posibilitatea de a construi un respect reciproc. Copilul trebuie să te audă spunând: „Nu sunt absurd, suntem în aceeași echipă!” Când apare un conflict – și va apărea! – e tentant să devii autoritar sau frustrat. Dar când țipi, insulți sau umilești copilul, îți pierzi din vedere obiectivul tău ca părinte: acela de a ghida și de a instrui. Acest lucru îl face pe copil să se simtă furios, lipsit de putere, nesigur (de el însuși și de tine) – ceea ce echivalează cu o invitație la rebeliune. Dar dacă îți ghidezi copilul ca unul care face parte din echipa lui, dându-i ajutor practic cu dragoste și răbdare, se vor crea legături care încurajează cooperarea, încrederea și respectul reciproc. Așadar, alege îndrumarea, nu critica!