„Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.” (Geneza 2:22)

     Răbdarea este o abilitate greu de pus în practică, atunci când vine vorba despre căsătorie. Acest lucru este valabil mai ales când te simți singur, gol și incomplet. Când se întâmplă asta, poți să te grăbești și să iei o decizie bazată pe perspectiva ta limitată, în loc să ai o imagine de ansamblu care s-ar fi conturat dacă ai fi căutat mai multe informații și ai fi așteptat cu răbdare. Pentru a te feri de a face o greșeală care poate avea un impact negativ pentru tot restul vieții tale, iată trei pași importanți pe care ar trebui să-i urmezi când vine vorba despre formarea unei relații, în vederea căsătoriei: 1) Trebuie să pui întrebările potrivite. Fii curios, dornic să afli, dornic să descoperi toate piesele puzzle-ului. Întreabă întotdeauna! 2) Trebuie să găsești răspunsuri la aceste întrebări. Treci cu vederea peste impresiile superficiale din ceea ce vezi și auzi, și vei avea în curând o imagine mai clară. Această imagine trebuie să fie în armonie cu două lucruri: a) interesul tău în această relație de prietenie; b) voia și planul lui Dumnezeu pentru viața ta. 3) Trebuie să acționezi la momentul potrivit și să știi că acționezi pe baza celor mai bune și mai complete informații disponibile. Dacă nu funcționează, poți să te relaxezi – știind că ai făcut tot ce ținea de tine pentru a lua o decizie înțeleaptă. Statistic, aproximativ jumătate din căsătoriile de astăzi se termină cu divorț. Dar dacă urmezi acești trei pași, tu poți ajunge în cealaltă jumătate! Și chiar dacă relația de prietenie eșuează, tu poți duce în următoarea relație înțelepciunea dobândită din cea precedentă. Biblia spune că: „Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om…” Deci Dumnezeu știe exact de ce ai nevoie. Caută așadar călăuzirea Lui – și așteaptă activ și atent!

„Fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.” (Eclesiastul 3:1)

     Te-ai întrebat vreodată de ce un copil fericit și cooperant, de 12 ani, se transformă brusc într-un adolescent morocănos și deprimat – la 13 ani? Dacă ești părinte de adolescent, cu siguranță știi despre ce e vorba. Există două forțe puternice care explică o parte din comportamentul adolescenților care te înnebunește ca părinte. Prima este legată de presiunile sociale care sunt obișnuite la această vârstă. Dar există și o a doua sursă de perturbare: cea legată de schimbările hormonale, care nu numai că transformă corpul fizic, ci afectează și revoluționează modul de gândire al copiilor. Pentru unii adolescenți (nu pentru toți), chimia umană se află într-o stare de dezechilibru timp de câțiva ani, provocând nestatornicie, agitație, izbucniri de mânie și chiar depresie. Această revoluție poate motiva un băiat sau o fată să facă lucruri care nu au absolut niciun sens pentru adulții care privesc cu îngrijorare de pe margine. Această furtună hormonală le poate destabiliza conceptul de „sine” și le poate crea un sentiment de neliniște. Părinții se descurajează adesea din cauza iraționalității acestei perioade. Tot ce-au încercat să-i învețe pe copii pare un eșec. Autodisciplina, curățenia, respectul pentru autoritate și politețea vor ceda locul asumării de riscuri și „nebuniei” generale! Dacă acesta este stadiul în care se află și copilul tău astăzi, avem vești bune: vor veni și zile fericite! Adolescentul tău imprevizibil poate deveni de fapt un model de forță și bun simț – dacă nu face ceva distructiv înainte ca hormonii săi să se stabilizeze din nou. Ce ar trebui să faci, ca părinte? În primul rând, nu trage concluzii pe termen lung din cauza unei perioade scurte. În al doilea rând, arată-i că îl/o iubești, fii răbdător și roagă-te pentru pacea și liniștea sufletească – a sa și a ta! De fiecare dată când simți că nu mai poți, ca părinte, rostește acest verset din Scriptură: „Pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, să ne păzească inimile și gândurile!” (cf. Filipeni 4:7) Și Domnul să vă dea înțelepciune și răbdare, părinților de adolescenți!

„În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10)

     Unul dintre adevăratele teste ale caracterului și maturității este modul în care reacționezi la succesul altcuiva. Acest lucru este valabil mai ales atunci când acea persoană are succes într-un domeniu în care tu ai eșuat, sau în care ești frustrat că nu ai obținut un succes mai mare. Iată ce povestea F.B. Meyer, un cunoscut autor și pastor din Anglia, împărtășind odată următoarea experiență unor prieteni de-ai săi: „Era ușor să mă rog pentru succesul lui G. Campbel Morgan când era în America. Dar când s-a întors în Anglia și a preluat o biserică situată aproape de a mea, lucrurile au stat altfel. Vechiul Adam din mine era înclinat spre gelozie, dar am pus piciorul în prag și, neținând cont de sentimentele pe care le aveam față de prietenul meu, am hotărât să acționez corect. Biserica mea a organizat o recepție în onoarea lui și mi-am dat seama că, dacă nu ar fi trebuit să predic duminică seara, mi-ar fi plăcut foarte mult să merg să-l ascult. Ei bine, asta m-a făcut să mă simt bine față de el. Dar să vedeți cum bunul Dumnezeu m-a ajutat să ies din dificultate: pe de o parte a bisericii noastre, Charles Spurgeon predica minunat, pe de cealaltă parte – G. Campbel Morgan… Amândoi erau atât de populari și atrăgeau atât de mulți oameni, încât biserica noastră a prins surplusul și am avut tot ce poate nu ne-am fi putut permite!” Deci, indiferent cât de bine faci ceva, va veni altcineva și o va face și mai bine. Așadar, iată ce opțiuni ai: să te compari cu ei, să concurezi cu ei, să-i critici, să-i complimentezi și să cooperezi cu ei. Cea din urmă este ceea ce a vrut să spună Pavel când a scris: „Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.” (Romani 12:10). Și… acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, astăzi!

„Domnul a zis: „M-am arătat ţie ca să te pun slujitor şi martor…” (Faptele apostolilor 26:16)

     În baseball, prinzătorul încearcă să distragă atenția bătaciului. Odată, când Yogi Berra era în spatele bazei, Hank Aaron a venit să lovească. Yogi a început: „Hank, ai scrisul pe bâtă în locul greșit. Cuvintele ar trebui să fie orientate spre tine.” Și a continuat: „Mai bine verifică!” Hank nu a spus nimic. La următoarea aruncare, Hank a lovit mingea peste gardul din centrul terenului. A înconjurat bazele, a pășit pe baza casă, s-a uitat la Yogi Berra și a spus: „N-am venit aici să citesc, am venit să câștig!” Este esențial să știi bine de ce ești aici, și să nu lași pe nimeni să te convingă să renunți la chemarea sau scopul tău. În lumea de astăzi, oamenii spun că încearcă să se descopere pe sine. O astfel de căutare este inutilă. Așa cum spunea un pastor: „Dacă nu știi cine ești, cum poți ști ce să cauți? Și cum vei ști când ai găsit, din moment ce nu știi ce cauți? Prăjitoarele de pâine nu se găsesc pe ele însele… Un prăjitor de pâine… trebuie doar să facă ceea ce a avut în minte producătorul.” Pavel a avut o întâlnire supranaturală pe drumul spre Damasc, când Hristos i-a spus: „M-am arătat ţie ca să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le.” (Fapte 26:16) Pentru a descoperi scopul vieții tale, trebuie să începi cu Dumnezeu ca punct de referință. El te-a creat; El te-a răscumpărat; El are un plan pentru viața ta – și ți-l va descoperi! Așadar, dacă nu ți-ai găsit încă scopul vieții, stai de vorbă cu Cel care te-a creat și află ce a avut în minte! Apoi, nu da voie nimănui să se interpună între tine și scopul vieții tale!

„Vrei să te faci sănătos?” (Ioan 5:6)

     Ce întrebare uimitoare i-a pus Domnul Isus acestui om paralizat: „Vrei să te faci sănătos?” Păi, cine nu ar vrea?! S-ar putea să fi surprins! Autoarea americană Kay Arthur povestea că într-o zi a trecut pe lângă un cerșetor pe o stradă din Orașul Vechi al Ierusalimului. Omul cerșea, iar pantalonul ridicat lăsa să se vadă răni îngrozitoare… Și scria ea: „Inima mea de asistentă medicală m-a făcut să mă opresc. Am vrut să mă aplec și să văd mai bine și să încerc să fac ceva rănilor acelea… Ar fi trebuit spălate, tratate și pansate de cineva  căruia îi păsa! Însoțitoarea mea însă m-a luat ușor de cot și m-a tras deoparte… Eram doar o turistă, și nu cunoșteam regulile locului. Ea mi-a spus că acest om nu dorea să se vindece. El trăia din rana lui! M-am uitat înapoi… cât să zăresc pentru ultima oară pe cineva care accepta să fie mai puțin decât ar fi putut fi!” Wow! Acum poate înțelegem mai bine sensul întrebării Domnului Isus – chiar există oameni care nu vor să fie vindecați! Bărbatul care zăcea bolnav pe un pat lângă scăldătoarea numită Betesda se afla acolo de treizeci și opt de ani. Întrebare: cât timp durează până când o problemă devine un mod de viață? Domnul Isus i-a spus acelui om: „Scoală-te… și umblă!” (Ioan 5:8) Ce putem învăța din această relatare? Întâi, nu lăsa ca problema ta să devină un mod de viață. Roagă-te, crede promisiunile din Scriptură și așteaptă ajutorul Domnului. Apoi, e cazul să te ridici și să te apuci de treabă, nu crezi?! Să devii părinte pentru copiii tăi, ajutorul potrivit pentru soțul sau soția ta, un contribuitor la comunitatea ta, o soluție la problema cuiva – este timpul să-ți asumi responsabilitatea pentru viața ta! Încă o întrebare: Lași tu circumstanțele din trecut sau din prezent să te țină pe loc și să te împiedice să mergi mai departe? Dacă Domnul Isus te-ar întreba: „Vrei să te vindeci (emoțional, fizic și spiritual)?”, care ar fi răspunsul tău? Așadar, lasă-L pe Isus să te facă sănătos!

„Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat…” (2 Timotei 2:15)

     Tinerilor care vor absolvi un ciclu de învățământ anul acesta, le oferim unsprezece sfaturi care să-i motiveze și să-i inspire: 1) Ești aici dintr-un motiv, iar cel mai important lucru pe care-l poți face este să-l descoperi! 2) Urmează-ți pasiunea! Poate că încă nu știi care este, dar fă-ți un scop din a o descoperi! 3) Deși îți place Facebook-ul, s-ar putea să nu-ți placă să lucrezi pentru această companie. Așa cum faptul că îți place să gătești nu înseamnă neapărat că vei ajunge să deții un restaurant! 4) Nu renunța pentru că munca este grea. Renunță însă dacă, în adâncul sufletului, știi că ai altceva mai bun de făcut; sau pentru că nu te perfecționezi pe tine însuți sau organizația pentru care lucrezi; sau pentru că știi că nu mai ai ce căuta acolo! 5) Învață din fiecare experiență. Fiecare loc de muncă te pregătește pentru lucrarea pentru care te-ai născut. 6) Poate că primul tău loc de muncă, sau cel actual, nu e tocmai visul tău, sau scopul tău suprem – dar te poate ajuta să te pregătești pentru acesta! 7) Indiferent de locul de muncă pe care îl accepți după absolvire, slujește. Slujind în lucruri minore, vei avea ocazia să slujești în lucruri majore! 8) Serviciul tău de vis probabil că nu va fi cel la care ai visat când studiai. Dar nu-s puțini cei care au ajuns să aibă cariere remarcabile în afara domeniului în care au studiat! 9) În urmărirea scopului tău vei avea de înfruntat dificultăți, victorii și înfrângeri, rute ocolitoare, fundături sau amânări… Rămâi optimist și credincios! 10) Poate vrei ca lucrurile să se întâmple imediat, dar dacă s-ar întâmpla, ai fi pregătit pentru ele? 11) Semințele mor în pământ pentru a putea fi folosite într-un scop mai mare. Așadar, „plantează-te” – și lasă-te folosit pentru o recoltă care să aducă beneficii altora!

„Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic…” (Psalmul 118:6)

     Dacă te afli într-o poziție de slujire în biserică, acest lucru nu îți va da curaj, dar dacă dai dovadă de curaj, te vei impune ca lider în ochii celorlalți. Pastorul american Larry Osborne a spus: „Cel mai frapant lucru la liderii foarte eficienți este cât de puține lucruri au în comun. Ceea ce unul consideră a fi esențial, altul îl consideră periculos. Dar o trăsătură care iese în evidență la toți este disponibilitatea de a-și asuma riscuri.” Curajul nu înseamnă lipsa fricii; înseamnă să faci ceea ce ți-e frică să faci. Este puterea de a renunța la ceea ce îți este familiar și de a înainta pe teritorii noi. Psalmistul a spus: „Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni?” Istoricul roman Tacitus a scris: „Dorința de siguranță se opune oricărei întreprinderi mărețe și nobile.” Curajul are efectul invers: el deschide uși, iar acest fapt este unul dintre cele mai uimitoare beneficii ale sale. Teologul britanic John Henry Newman a spus: „Nu te teme că viața ta se va sfârși, ci că nu va avea niciodată un început.” Fără curajul de a începe, nu ai viitor. Și iată un lucru ironic: atât cei care nu au curajul să-și asume riscuri, cât și cei care au curajul să-și asume riscuri, experimentează același nivel de frică în viață. Singura diferență este că cei care se tem se retrag, în timp ce aceia care dau dovadă de curaj înaintează. Deci, cum gestionezi frica? O accepți sau încerci să fugi de ea? Te expui la situații care îți pun la încercare credința? Sau te-ai retras atât de mult în zona ta de confort, încât nu simți niciodată frică? Abia după ce ai răspuns la aceste întrebări, poți începe să-ți depășești temerile! Dar să nu uiți niciodată că „Domnul este de partea ta” – când ești pe calea Lui!

„Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” (Psalmul 84:11)

     Lăcomia te va priva de mulțumire. Mecanismul funcționează cam în felul următor: răsfoiești o revistă de design interior (amenajări pentru interiorul locuinței), și dintr-odată casa pentru care erai recunoscător acum o oră pare demodată. Sau vezi la televizor o reclamă pentru o mașină nouă și mașina din fața casei tale pare brusc o rablă veche. Dumnezeu Se așteaptă ca tu să ai obiective corecte în viață și să îți întreții familia, așa că nu pofti lucrurile pe care nu ți le permiți, astfel încât să devii obsedat de modul în care le poți obține! Când Israel a luat cu asalt Ierihonul, Dumnezeu le-a spus că tot ce vor găsi în oraș trebuia nimicit. Dar, după ce au cucerit Ierihonul, Israel a atacat și mica cetate Ai… și a suferit o înfrângere umilitoare! Iosua era devastat… și când L-a întrebat pe Dumnezeu de ce au pierdut bătălia, Acesta i-a spus că din cauza păcatului din tabăra israeliților. Când Iosua a investigat, Acan, unul dintre soldații săi, a mărturisit: „am văzut… le-am poftit… și le-am luat” (Iosua 7:21). Acan a încercat să-și ascundă păcatul dosind bunurile furate în cortul său, dar în cele din urmă pentru acest lucru el și familia sa au plătit scump, pierzându-și viața! Când poftești, pui la îndoială înțelepciunea, voința și capacitatea lui Dumnezeu de a-ți oferi ce ai nevoie. Nu face asta! Când simți că îți dorești ceva, roagă-te și ai încredere că Dumnezeu îți va da – dacă ai nevoie de acel lucru, și dacă este voia Lui. Cuvântul Său ne asigură că: „Domnul… nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.” Dumnezeu știe ce este bine pentru tine, și ce nu, și toate rugămințile tale nu Îi vor schimba hotărârea. Dar când dorința ta este să împlinești voia Lui, El a promis: „să te umple… în toate lucrurile din destul…” (2 Corinteni 9:8) Așadar, ferește-te de lăcomie!

„Te iubesc cu o iubire veşnică…” (Ieremia 31:3)

     Dr. Gerald Mann scria: „Moraliștii nu ratează ocazia să ne reamintească faptul că viața împăratului David „a luat-o pe arătură” după scandalul cu Bat-Șeba. Și încep prin a enumera litania necazurilor sale: copilul din uniunea ilicită a murit. El nu și-a mai recuperat niciodată prestigiul moral. Fiii săi s-au luptat fără milă pentru succesiune. Unul dintre ei a fost decapitat pentru că a încercat să-l detroneze. Dumnezeu l-a privat de cel mai mare vis al său: construirea Templului – pentru că avea prea mult sânge pe mâini! Dar haideți să vedem ce ne spune Biblia… Doar cuvintele de început ale cărții Proverbele ar trebui să-i reducă la tăcere pe acești moralizatori: „Proverbele lui Solomon, fiul lui David” (Proverbele 1:1). Solomon, acest instrument al înțelepciunii lui Dumnezeu, a luat naștere din doi oameni care și-au pângărit statutul și privilegiile. În ciuda tuturor faptelor eroice ale lui David (uciderea uriașului, consolidarea regatului, compunerea psalmilor etc.), cea mai mare realizare a sa a fost fiul său de la bătrânețe. Solomon este un monument al contradicțiilor pentru toți moraliștii pesimiști ai tuturor timpurilor. De unde altundeva ar fi putut Solomon să-și dobândească înțelepciunea, clarviziunea și previziunea, dacă nu de pe genunchii a două suflete frânte, vindecate prin focul iertării, și cărora li s-a acordat harul unei a doua șanse?!… Și tu o poți lua de la capăt, după ce te-ai pocăit sincer de episodul nefericit sau de clipa de rătăcire din viața ta!” Biblia ne avertizează cu privire la consecințele păcatului, deoarece orice lucru care are puterea de a te răni Îl privește pe Dumnezeu, care te iubește și dorește numai ce este mai bun pentru tine. Când păcătuiești în mod voit, Dumnezeu nu te va ierta, dar nici nu te va părăsi! Iar dragostea lui Dumnezeu pentru tine nu are termen de expirare. El a spus: „Te iubesc cu o iubire veșnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” Adevărul este că Dumnezeu încă te iubește, indiferent ce-ai făcut, așa că întoarce-te la El!

„Având rădăcina şi temelia puse în dragoste… să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:17,19)

     Se mai folosește cuvântul „părtășie” în comunitatea pe care o frecventezi? Din păcate, noțiunea a ajuns să fie asociată cu întâlniri stânjenitoare prin subsolurile bisericilor, sau cu a lua parte la conversații anoste. Nu e de mirare că oamenii renunță repede! Apostolul Pavel descrie părtășia ca „având rădăcina şi temelia puse în dragoste”… Când un copac își înfige rădăcinile în pământ, prin ele absoarbe nutrienți și apă, iar copacul crește și are viață – dar numai dacă este înrădăcinat! În același fel, dacă noi suntem înrădăcinați în Dumnezeu, sufletele noastre vor fi hrănite cu dragostea Lui, și a altor oameni. Experimentăm acest lucru fizic și emoțional când ne conectăm cu cineva. Când există un schimb de preocupare sinceră, rădăcinile sufletului tău sunt hrănite. Înflorim când suntem conectați cu Dumnezeu și cu frații și surorile din biserică… și ne ofilim când suntem deconectați! Oamenii izolați emoțional sunt mai predispuși la depresie, anxietate, singurătate, stimă de sine scăzută, abuz de substanțe, dependență de relații intime și dificultăți în a mânca și a dormi. Un expert în comportament scria: „Relațiile nu numai că ne-au ajutat să devenim ceea ce suntem… ci ne ajută să determinăm cine devenim ca indivizi… În ambele cazuri, legăturile umane, sănătatea mentală, sănătatea psihologică și bunăstarea emoțională sunt legate indisolubil.” Chiar și animalele izolate suferă de scleroză arterială mai intensă. Povestea cineva: „Un prieten de-al meu avea un câine și o pisică care s-au certat timp de zece ani. Apoi pisica a murit… și câinele nu a mai vrut să mănânce. Șase săptămâni mai târziu, a murit și el.” Aceasta este doar o mică ilustrare a puterii părtășiei. Asta nu înseamnă că trebuie să te străduiești să devii extrovert… Unii dintre cei mai timizi oameni au cele mai profunde prietenii, deoarece identifică relațiile care le dau viață, se conectează la ele, prosperă… și știu să ofere înapoi! Și asta este ceea ce te-a creat Dumnezeu să faci și tu!