CE DRAGOSTE UIMITOARE (Învierea Domnului Isus)

„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46)

     Imaginează-ți că trebuie să stai pe o scenă și urmărești împreună cu lumea întreagă toate păcatele pe care le-ai comis vreodată – dependențele tale secrete, motivele tale egoiste, izbucnirile tale mânioase, atitudinile tale criminale și inima ta plină de gelozie. Cum crezi că te-ai simți? Ei bine, Domnul Isus a experimentat ceva mult mai rău. Biblia spune: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi” (1 Petru 2:24). Este rău să mori pentru păcate pe care nu le-ai comis, dar imaginează-ți cum e să fii părăsit de Dumnezeu! Este același cuvânt pe care Pavel l-a folosit când a scris: „Dima, din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit” (2 Timotei 4:10). Pavel l-a căutat pe Dima, dar nu l-a găsit. Și pe cruce, Domnul Isus L-a căutat pe Tatăl Său și nu L-a putut găsi nici El. Asta înseamnă că psalmistul a greșit când a scris: „n-am văzut pe cel neprihănit părăsit” (Psalmul 37:25)? Nu, deoarece în acea clipă Domnul Isus a fost orice, numai neprihănit nu. Când te uiți la El atârnând pe cruce, vezi bârfitorul, mincinosul, înșelătorul, alcoolicul, dependentul de pornografie, pe cel ce abuzează de copii, ucigașul. Te deranjează să-I vezi numele asociat cu toți aceștia? Ei bine, Isus a făcut chiar mai mult. El s-a pus în locul lor – și în locul tău. Printr-o ascultare care a rupt zidul de despărţire dintre noi şi Dumnezeu și ne-a oferit darul vieții veșnice, El Și-a revărsat judecata cea dreaptă asupra singurului Său Fiu. Deci când Domnul Isus a strigat de pe cruce: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” El a spus-o pentru ca tu să nu-L părăsești niciodată. Ce dragoste uimitoare.