„Măreşte-ne credinţa!” (Luca 17:5)

     Credința răspunde la întrebarea „cum?” Prin cuvântul „Dumnezeu”. Biblia spune: „credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11:1). Să remarcăm: 1) Credința este o „încredere”. Unii văd credința ca pe ceva eteric și „din altă lume”. Dar nu e așa; noi folosim credința în fiecare zi. De exemplu, iei telefonul, suni la un magazin, faci o comandă și ei îți cer numărul cardului de credit. Apoi îți trimit o chitanță. Chitanța este cea pe care te bazezi în timp ce aștepți să sosească comanda – ea îți dă siguranța că produsul e pe drum. Și același lucru este valabil pe tărâmul spiritual. Dumnezeu promite un răspuns la rugăciunea ta, tu Îl crezi, dar credința este „încrederea” sau chitanța pe care te bazezi în timp ce aștepți. 2) Credința este totodată „o dovadă”. De ce să crezi că cel pe care nu-l vezi de la capătul firului îți va trimite ceva doar pentru că ai făcut comanda? Pentru că lucrul acesta li se întâmplă altora zilnic  și probabil și ție ți s-a mai întâmplat. De aceea nu ești aerian sau ,, prostuţ “ când mergi la cutia poștală și aștepți să găsești ceva acolo. Nu ești prima persoană care se încrede în Dumnezeu și nu vei fi nici ultima. „Doamne, Tu ai fost locul nostru de adăpost, din neam în neam” (Psalmul 90:1). Oamenii se încred în Dumnezeu de mii de ani și El nu i-a dezamăgit niciodată. Credincioșia Lui este toată „dovada” de care ai nevoie. Deci nu este o nebunie să-ți pui încrederea în Dumnezeu în felul acesta, nu-i așa?