„Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus” (Filipeni 2:5)

     Pavel a scris: „Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El, cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine însuși și a luat un chip de rob” (v. 5-7). Pentru a-L sluji pe Dumnezeu, trebuie să te concentrezi asupra altora mai mult decât asupra ta. O mare parte din lucrurile pe care le facem ne slujesc nouă înșine. Slujim pentru a fi admirați sau pentru a ne atinge propriile scopuri. O parte din ceea ce facem este mai mult manipulare decât lucrare. În realitate, ne gândim la noi înșine, la cât suntem de nobili și de minunați. Folosim chiar slujirea ca pe o unealtă a negocierii: „Doamne, fac lucrul acesta pentru Tine dacă Tu faci asta pentru mine”. Nu, adevărații slujitori nu-L folosesc pe Dumnezeu pentru scopurile lor, ci Îl lasă pe Dumnezeu să-i folosească pentru scopurile Lui. Pe Dumnezeu Îl interesează mai mult atitudinea ta decât realizările tale. Împăratul Amația nu a mai avut trecere înaintea lui Dumnezeu din cauză că „el a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu era în totul dată Lui” (2 Cronici 25:2). Uitarea de sine este o luptă zilnică, o lecție pe care trebuie să o învățăm din nou și din nou. Poți măsura inima ta de slujitor  prin felul în care reacționezi când ceilalți te tratează ca pe un slujitor. Cum reacționezi când ești tratat fără respect, când ești privit de sus sau considerat ca fiind inferior? Domnul Isus a spus: „Dacă te silește cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două” (Matei 5:41). Tu spui: „Nu e corect. Îi dau mereu acestei persoane, iar ea nu-mi dă înapoi”. Continuă să slujești, știind că „fiecare … va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut” (Efeseni 6:8).