„Slujiți Domnului cu bucurie” (Psalmul 100:2)

     Pavel scrie: „Pentru că nu cine se laudă singur, va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă” (2 Corinteni 10:18). Dacă valoarea ta se bazează pe altceva decât pe aprobarea lui Dumnezeu, înseamnă că nu slujești din motivele corecte. Oamenii nesiguri își fac griji referitoare la modul în care vor fi percepuți de ceilalți. Ei își ascund slăbiciunile în spatele mai multor straturi de mândrie protectoare. Cu cât ești mai nesigur, cu atât mai mult ai nevoie de oameni care să te slujească și cu atât mai mult te străduiești să fii acceptat de ei. Un învățat al Bibliei a scris: „Pentru a fi de folos altora trebuie să jertfești pentru ei; asta înseamnă că trebuie să renunțăm la faptul de a ne măsura semnificația și valoarea după măsura celorlalți. … Astfel, noi trebuie să devenim liberi pentru a fi plini de compasiune”. Slujirea ta nu trebuie să se bazeze pe reacția celor pe care îi slujești, ci pe ascultarea numai de Dumnezeu. Adevărații slujitori ai lui Dumnezeu nu insistă să dobândească titluri înalte. Dacă fișa postului o cere, ei poartă insigna cu smerenie. Pavel, cel mai mare dintre apostoli, a scris: „Pentru că nu cine se laudă singur, va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă” (v. 18). Dacă a existat cineva care să se poată folosi de nume importante, acela a fost Iacov, fratele Domnului Isus. Ce scrisoare de recomandare; imaginează-ți cum ar fi să crești avându-L pe Isus ca frate! Totuși, el s-a referit la sine în Scriptură drept „rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos” (Iacov 1:1). Slujirea ta față de Hristos trebuie să fie atât datoria ta, cât și bucuria ta: „Slujiți Domnului cu bucurie”. Îți poți imagina câte s-ar putea realiza dacă toți ne-am lua în serios rolul nostru de slujitori – și am face-o cu bucurie?