„Am fost zidiţi… pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10)

     Dumnezeu te-a creat și El știe care îți este menirea. El ți-a pregătit „faptele bune”, care nu sunt neapărat lucruri puse pe lista sarcinilor de îndeplinit de către partenerii noștri sau de angajații noștri. Ele sunt indicatoare ale adevăratului tău eu. Viața ta spirituală nu se limitează la anumite activități devoționale. Ea se referă la puterea pe care ți-o dă Dumnezeu ca să devii ceea ce a avut El în gând când te-a creat. Însă, așa cum nimeni nu devine fericit numai pentru că scopul său este să fie fericit, a deveni persoana intenționată de Dumnezeu nu se va întâmpla dacă te concentrezi mereu asupra propriei tale persoane. Propășirea are legătură cu o viziune mai nobilă; nu se va realiza căutând să fii “numărul unu”. Cei ce propășesc le aduc celorlalți binecuvântare și ei fac lucrul acesta în împrejurările cele mai neașteptate și mai smerite. Din când în când zărim persoana care am fost creați să fim. Poate spui ceva ce inspiră. Poate îți exprimi compasiunea. Poate ierți pe cineva care te-a rănit în trecut. Poate dăruiești, în felul acesta sacrificându-te. Poate te abții să spui ceva ce în mod normal ai spune. Și în tot acest timp, întrezărești o clipă motivul pentru care te-a făcut Dumnezeu. Numai El cunoaște întregul tău potențial și te conduce mereu spre cea mai bună versiune a propriei tale persoane. El folosește nenumărate instrumente, nu se grăbește niciodată – lucru ce poate fi frustrant. Dar până și în frustrarea ta, El lucrează în tine răbdarea. El nu se descurajează niciodată din cauză că durează prea mult, și se bucură de fiecare dată când crești. Numai Dumnezeu poate vedea „cea mai bună versiune a ta” și este mai preocupat decât tine să ți-o atingi.