„Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru.” (Apocalipsa 5:10)
Reflectând închinarea cerului, apostolul Ioan exclamă: „Ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru” (Apocalipsa 5:9-10). Din moment ce suntem chemați să fim „preoți”, să conștientizăm și implicațiile acestui lucru. Preoții și-au desfășurat lucrarea în lumină. Imaginează-ți Cortul întâlnirii din Vechiul Testament. Preoții își petreceau majoritatea timpului cu oamenii din curtea exterioară, la lumina zilei. O altă perioadă mai scurtă de timp și-o petreceau în curtea interioară, unde stătea un sfeșnic cu șapte brațe, denumit menora, care lumina tot timpul o masă cu pâinile de adus înaintea Domnului. Apoi, o dată pe an, marele preot intra în Sfânta Sfintelor, unde lumina prezenței glorioase a lui Dumnezeu era atât de intensă (era denumită „șekina” – slava)! Așadar, când Dumnezeu te cheamă în lucrare, îți vei petrece majoritatea timpului în curtea exterioară, împlinind nevoile oamenilor. Din când în când, vei intra în curtea interioară, unde lumina Duhului Sfânt te va ilumina prin Cuvântul Său și îți va da ceva de transmis care merită să fie ascultat. În vremuri de criză însă, când înțelepciunea omenească nu are capacitatea de a rezolva problema, va trebui să intri în Sfânta Sfintelor și să primești acea lumină care vine numai de la Dumnezeu Însuși. Și oamenii vor ști că ai fost acolo, deoarece, ca și în cazul lui Moise, când vei ieși afară, ei vor vedea schimbarea. A fi preot este o chemare înaltă. Dar e Dumnezeu Cel ce-o adresează, și dacă ești dispus să plătești prețul, vei putea duce cu tine sentimentul prezenței Sale oriunde vei merge!