„Împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea” (1 Corinteni 10:13)

     Ispita aduce cu ea sentimente de vinovăție. În consecință, ne descurajăm și gândim: „dacă aș fi un creștin mai bun, nu aș avea astfel de gânduri. M-am rugat la nesfârșit. De ce nu mi-o ia Dumnezeu?” Ispita nu dispare niciodată! Rugăciunea nu o îndepărtează, ea doar te apropie mai mult de Dumnezeu, iar El îți dă putere asupra ei. „Supuneți-vă, deci, lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi” (Iacov 4:7). Biblia spune: „Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda” (1 Corinteni 10:13). Când ești ispitit, nu trebuie să te întrebi ce e cel mai bine să faci. Dumnezeu spune clar în Scriptură care este voia Lui și El ne-a dat Duhul Său pentru a ne mustra, pentru a ne călăuzi și a ne da putere. În plus, „să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, ca să fim ajutați la vreme de nevoie” (Evrei 4:16). Richard Blackaby scrie: „e o greșeală să nu iei ispita în serios. Mulți dintre cei ce au sucombat au crezut că sunt suficient de tari ca să-i reziste … Când răul te înconjoară, să nu presupui niciodată că ești imun … dă-te la o parte din calea ispitei… „Să curăți … răul din mijlocul tău” (Deuteronom 22:21). Ține orice formă de ispită departe de casa ta, de relațiile tale și de mintea ta prin păstrarea relației de dragoste cu Dumnezeu și recunoscând că ești lipsit de putere să-i faci față prin propria ta forță. Când Iosif a fost ispitit să comită adulter, el a plecat (Geneza 39:12). Întunericul și lumina nu pot coexista. Fugi de întuneric spre lumină”.