„Iată, deci, cum trebuie să vă rugați: „Tatăl nostru care ești în ceruri!” (Matei 6:9)

     Iată cum ne-a învățat Domnul Isus să ne rugăm: 1) „Tatăl nostru care ești în ceruri”. Când spui „Tată”, recunoști că sunteți „înrudiți”, că ai o relație specială cu Dumnezeu care îți dă dreptul să mergi la El oricând, încrezător că ești iubit, primit și sigur că ai trecere înaintea Lui. Când spui „care ești în ceruri”, mai sus de atât nu poți merge. Îți iei ce-ți trebuie de la sursa finală a bunătății, a harului, a milei, a purtării de grijă, a protecției și a autorității. Ce privilegiu! 2) „Sfințească-se Numele Tău” (v. 9). Acest gând trebuie să predomine în mintea ta: „Tot ce fac astăzi, Doamne, cu gândul, cu vorba sau cu fapta, doresc să Te onoreze”. Oamenii ar trebui să se uite la viața ta și să dorească să-L cunoască pe Cel pe care Îl slujești. 3) „Vie împărăția ta, facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ” (v. 10). De fiecare dată când alegi să-ți spui ție nu și da voii lui Dumnezeu, tu demonstrezi unei lumi care privește ce înseamnă să trăiești ca cetățean al Împărăției Lui. Să remarcăm cuvintele „precum în cer”. Oare în cer este cineva care să se teamă sau care să aibă îndoieli? Cineva încăpățânat sau neascultător? Critic sau negativist? Când vrăjmașul îți aduce la ușă ceva ce se împotrivește voii lui Dumnezeu, ai autoritatea să te ridici și să spui: „Dacă în cer nu se face și nu se aprobă așa ceva, nu are loc în viața mea aici pe pământ”. Când vine vorba de neascultare, refuză să accepți pachetul și să semnezi pentru primire. Lucrul pe care Satana speră să nu-l descoperi niciodată este că tu ai autoritatea dată de Dumnezeu să-i restricționezi mișcările în viața ta.