_{„Dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult” (2 Tes. 1:3)}

     _{Când Pavel scria tesalonicenilor: „Dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult”, el nu se referea la situația ideală când totul e ok și toată lumea te agreează. Intenția lui Dumnezeu este să crești în dragostea care nu se definește prin sentimente, ci care se jertfește, spunând: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 2:20). Ar fi posibil să te îndrăgostești de ideea unei căsnicii perfecte, fără ca să-ți iubești în realitate partenerul! Sau să visezi la ceea ce ar putea deveni copiii tăi dacă ți-ar urma sfatul. Dar când vorbim despre a iubi un adolescent rebel care are comportamentul „celeilalte părți din familie”, e un proces care îți pune dragostea la încercare. Domnul Isus a spus: „Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii” (Ioan 13:34)… și El nu ne-a cerut niciodată să facem un lucru fără să ne înzestreze cu cele necesare îndeplinirii lui. Așadar, ești interesat de puțină creștere? Autoarea Kristin Armstrong spune: „Când suntem răniți, e normal să dăm înapoi și să ne închidem față de cei care ne-au rănit. Dar cel mai rău lucru pe care îl poate face un părinte este să nu-și manifeste afecțiunea, ca reacție la comportamentul copilului. Inima copilului crește când este hrănită cu dragoste necondiționată. Afecțiunea nu depinde de comportament, de starea de spirit sau de împrejurări. A fi plăcut nu este echivalentul lui a fi simpatic. Imaginează-ți cum ar fi dacă Domnul Isus ne-ar iubi numai când ne comportăm perfect. Nu am avea niciodată parte de afecțiunea Sa, și prin urmare ne-am ofili! Întrucât Domnul Isus este exemplul nostru, trebuie să-i iubim pe ceilalți cu harul lui Hristos. El ne iubește în conformitate cu înzestrarea și calitatea Sa, nu în măsura în care o merităm! Noi trebuie să-i iubim pe ceilalți nu după standardele noastre, ci după ale Sale.”}