„Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31) 

     În clipa în care îți ridici capul deasupra mulțimii atragi atenția și nu întotdeauna o atenție binevoitoare. Învață de la rațe. Ele stau calme pe suprafața apei, continuă să dea din labe în apă și fac ca apa să se miște sub ele. Timpul e de partea ta. Când Natanael a întrebat: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?”, Filip i-a răspuns: „Vino și vezi!” (Ioan 1:46). Natanael s-a dus și a devenit un ucenic. Deseori, în desfășurarea evenimentelor, cauza criticii va deveni limpede și vei fi dezvinovățit. Dar trebuie să mergi înainte. George Bernard Shaw, dramaturgul irlandez, a avut cu siguranță criticii lui – dar a știut cum să le facă față. După o inaugurare, s-a ridicat un critic din audiență și a strigat: „E mizerabil”. La care Shaw s-a ridicat și a răspuns: „Sunt de acord, dar ce suntem noi în comparație cu ceilalți?” Nimeni nu a avut mai mulți critici decât Pavel și totuși, el a scris: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” Fără curaj, noi acumulăm doar o serie de idei bune – și de regrete. Majoritatea oportunităților ratate nu ar fi fost ratate dacă am fi fost dispuși să răzbatem critica și să îmbrățișăm ce ar fi putut să fie. Cu toții experimentăm teama. Dar iată diferența: nevoia învingătorilor de a progresa depășește repulsia lor față de asumarea riscurilor. Ei pot trăi mai liniștiți cu amintirea faptului că au încercat și au dat greș decât cu a faptului că nu au încercat deloc. Ei știu că eșecul este o parte inevitabilă a succesului, iar eșecul atrage mereu critica altora. Iar în timp ce unora le e frică să profite de o nouă oportunitate, învingătorul se teme să nu o rateze.