_{„Au desfăcut acoperişul casei unde era Isus…” (Marcu 2:4)}

     _{Când cei patru oameni, care îl duceau pe prietenul lor paralizat, au ajuns la casa în care predica Domnul Isus, mulțimea era atât de numeroasă, încât părea că n–au nicio șansă să ajungă la El. Așa că au avut de ales: să renunțe, sau să persevereze și să găsească o cale de a intra. Atunci le-a venit o idee (numiți-o trăznită sau disperată, cum vreți…): să se urce și să desfacă „acoperișul casei unde era Isus”. Când în cele din urmă l-au spart și l-au coborât pe bolnav înaintea Domnului, văzându-le credința Isus i-a spus omului: „Scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă.” (v. 11). Ceea ce s-a întâmplat după aceea pare simplu, dar este nemaipomenit: „Îndată, slăbănogul s-a sculat, şi-a ridicat patul, şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: „Niciodată n-am văzut aşa ceva!” (v. 12). Oricare ar fi „acoperișul” care te separă (pe tine sau pe cineva drag) de Domnul Isus, obstacolul trebuie dat la o parte! Sparge-l! Nu lăsa nimic să-ți stea în cale! Domnul Isus poate da oricui vindecare, un nou început, un serviciu bun sau o lucrare eficientă – dacă acel cineva e dispus să lucreze. Oamenii din povestirea evangheliștilor au fost radicali în abordarea lor. Ei nu au avut numai credință – ei au avut credință în acțiune! Ei au venit să-l vadă pe Domnul Isus și au refuzat să fie dați la o parte. În timp ce spărgeau acoperișul, își spuneau: „Doar câțiva centimetri ne separă de o minune, și n-avem de gând să ne dăm bătuți!” Faptul că au crezut lucrul acesta le-a dat curajul și hotărârea să continue. Așadar, indiferent ce ai de făcut azi, nimic să nu te împiedice să ajungi la Domnul Isus! Ești mai aproape de reușită decât crezi, așa că nu înceta să lucrezi – și nu te opri până nu ajungi la țintă!}