„Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă” (Matei 6:8)

     Domnul Isus a spus: „Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi” (v. 7-8). Când oamenii spun: „Nu știu să mă rog”, ceea ce afirmă ei de fapt este că nu știu să se roage ca noi. Ei nu știu să folosească „limbajul nostru creștin”. Domnul Isus spune că nu trebuie să-ți faci griji că nu-ți găsești cuvintele potrivite, întrucât „Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi”. Dumnezeu ne ascultă inima mai mult decât cuvintele. Nu trebuie să ne simțim jenați; El nu ne dă note pentru cât de bine ne exprimăm. Putem compara rugăciunea cu respirația. Respirăm din instinct, fără să ne dăm seama sau fără să fim atenți la ea în mod conștient; este o exprimare conștientă a dependenței noastre de oxigen clipă de clipă. Tot așa dorește Dumnezeu să ne angajăm în comunicarea noastră cu El. El dorește să fie aerul pe care îl respirăm și mediul în care trăim. Edwin Keith a spus: „Prin rugăciune dăm drumul oftului interior și inspirăm Duhul lui Dumnezeu”. Prin rugăciune, noi putem trăi într-o legătură continuă cu Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti” (v. 6). Rugăciunea nu este o demonstrație publică a spiritualității. Comunicarea cu Cel pe care Îl iubim presupune să stăm singuri cu El, departe de întreruperi și de elemente care să ne distragă atenția. Ea are de-a face cu comunicarea sinceră și profundă dintre noi și Tatăl nostru.