„Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele” (Matei 6:32)

     Iată încă doi pași prin care poți învinge neliniștea: 1) Cere ajutor. Pavel își recunoștea starea, când a scris: „de afară lupte, dinăuntru temeri. Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit.” (2 Corinteni 7:5-6) Deci nu ești primul sau singurul care trece prin așa ceva; și ceilalți s-au luptat ori se confruntă cu astfel de temeri. Când „spui cu voce tare” ce te neliniștește, tulburarea începe să-și piardă puterea. Nu uita: „Mai bine doi decât unul, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, şi cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice.” (Eclesiastul 4:9-10) Împărtășește ceea ce simți cuiva de încredere, și cere-i să se roage cu tine. Oamenii sunt mai doritori decât îți închipui să-ți dea o mână de ajutor. Mai puțină îngrijorare din partea ta înseamnă deseori mai multă fericire pentru ei. 2) Îndreaptă-ți atenția spre Dumnezeu, nu spre tine. Domnul Isus ne-a promis liniște sufletească, pentru că: „Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:32-33). Dacă te afli în căutarea bogăției, îți vei face griji pentru fiecare bănuț. Dacă te afli în căutarea sănătății, îți vei face griji pentru fiecare pată și umflătură. Dacă te afli în căutarea popularității, vei fi obsedat de orice conflict. Dacă te afli în căutarea siguranței, vei tresări la cel mai mic zgomot. Dacă, însă, îți concentrezi atenția în fiecare zi la Împărăția lui Dumnezeu, „toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Un poet anonim a scris: „Spuse sturzul rândunelei:/Tare mi-ar plăcea să știu,/ De ce oamenii au frică,/ și se-îngrijorează rău?/Și-i răspunse rândunica:/Mă gândesc că n-au nimica…/N-au un Tată iubitor,/Să vegheze-asupra lor…/Și atunci în orice vreme,/Ei sunt triști și au probleme!/Dar când oamenii-au aflat,/Sturzului i-au explicat/Că rândunica s-a-nșelat,/în răspunsul ce l-a dat…/Căci Tatăl de Sus veghează,/Pe toți binecuvintează!” Ce spuneți: e doar pentru copii poezia asta?!