„În smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși” (Filipeni 2:3)

     Frances Green era o doamnă în vârstă ce trăia doar din pensie. În fiecare an trimitea un dolar la Convenția Națională Republicană. Într-o zi,a primit invitația de a se întâlni cu președintele Regan. Nedându-și seama de RSVP (n. tr. – răspundeți, vă rog personal)  și-a adunat fiecare cent pe care îl avea și a luat trenul care străbătea America în patru zile. A dormit în compartiment obișnuit deoarece nu și-a permis vagon de dormit. Când a ajuns la Casa Albă și a descoperit că numele ei nu se afla pe lista invitaților, i s-a frânt inima. Auzindu-i povestea, un director de la Ford Motor a contactat biroul prezidențial de consiliere și a obținut un permis de trecere pentru a-i oferi lui Frances un tur și a o prezenta președintelui în ziua următoare. Dar a doua zi a fost o revoltă militară, iar președintele avea întâlniri la nivel înalt. Când Frances a venit la Casa Albă, directorul i-a arătat împrejurimile și a dus-o la Biroul Oval, sperând să poată măcar să-l zărească pe președinte. Pe când treceau, el și-a ridicat privirea, s-a ridicat de la birou și a rostit: „Frances! Computerele astea nenorocite iarăși s-au zăpăcit!” Dacă aş fi ştiut că eşti aici aş fi ieşit să te întâmpin personal’’. Mica femeie din California nu a avut nimic să-i dea președintelui în acea zi, dar el a avut ce să-i dea, făcându-şi  timp în programul său încărcat. Pavel spune: „Nu faceți nimic … din slavă deșartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși”. Cu alte cuvinte, fii dispus să fii vioara a doua. Adu-ți aminte că Dumnezeu vede, Dumnezeu evaluează și Dumnezeu răsplătește. Așadar, astăzi abate-te din drumul tău pentru a ajuta pe cineva.