„Mângâiați-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii…” (1 Tesaloniceni 5:11)

     Pentru astăzi am patru întrebări la care te rog să răspunzi: 1) Se simt mai bine cei din jurul tău după ce au petrecut un timp cu tine? 2) Așteptările tale sunt atât de mari, încât te concentrezi asupra slăbiciunilor lor și nu asupra calităților lor? 3) Când cineva vorbește de bine o altă persoană de care nu-ți place în mod deosebit, simți nevoia de a strecura o remarcă malițioasă? 4) Ești atât de nesigur de propria-ți valoare, încât te simți bine cu tine însuți numai dacă îi pui la punct pe ceilalți? Ei bine, cum te-ai descurcat la acest test? Dacă l-ai picat, este cazul să petreci timp cu Dumnezeu în rugăciune și să-i ceri să te ajute să-ți schimbi atitudinea, dar și vorbele care îți ies din gură. Pavel spune: „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.” (Efeseni 4:29) Vorbele sunt asemenea unui ciocan: ele pot fi folosite pentru a zdrobi, pentru a modela, pentru a fixa sau pentru a întări. Totul depinde de persoana care mânuiește ciocanul! E la fel de ușor să faci parte din echipa constructorilor sau din echipa demolatorilor. Fă-ți un obicei din a-ți încuraja familia și prietenii. Spune-i soției tale că ea este singura femeie din lume pentru care ai ochi (bineînțeles, dacă acesta este adevărul! Iar dacă nu, propune-ți să fie!). Exprimă-ți aprecierea pentru grija pe care ți-o poartă soțul și pentru spiritul său responsabil. Laudă-l pe copilul tău adolescent pentru că fuge de droguri și de alcool. Mulțumește-le prietenilor tăi pentru că îți păstrează secretele! Acceptă-i pe oameni așa cum sunt și rezistă ispitei de a „repara” mereu câte ceva la ei. Nu uita, te bucuri de ei doar pentru o scurtă perioadă de timp!