„Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea…” (2 Împărați 7:9)

     Armata siriană înconjurase cetatea Samaria și nimeni nu mai putea ieși sau intra… Era o situație disperată. Într-un târziu, locuitorii au început să moară de foame. Patru leproși, care fuseseră puși în carantină și obligați să locuiască în afara zidurilor cetății, s-au hotărât să intre în tabăra siriană în speranța că vor găsi milă și – poate – hrană și apă. Când, însă, au ajuns acolo, au descoperit că o armată de îngeri îi împrăștiase pe sirieni, care fugiseră îngroziți și abandonaseră hrana, apa, îmbrăcămintea și podoabele… Acestor patru oameni nu le venea să creadă că dăduseră peste o așa de mare bogăție! Au mâncat, au băut, și-au schimbat zdrențele de pe ei cu haine frumoase, au strâns comorile și le-au ascuns pentru a le putea găsi mai târziu… Apoi și-au amintit că în Samaria poporul din care făceau ei parte era înfometat, însetat, sărac, bolnav și pe moarte. Atunci s-au confruntat cu o dilemă: ținem totul pentru noi, sau împărțim cu cei ce au nevoie la fel de mult ca noi? „Apoi, şi-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea şi dacă vom aştepta până la lumina zilei de mâine, vom fi pedepsiţi. Veniţi acum şi haidem să dăm de ştire casei împăratului.” (2 Împărați 7:10) Poate că și tu vei întâlni astăzi pe cineva care este flămând spiritual și care are nevoie de Domnul Isus. Ce vei face atunci? Dacă nu-i spui tu, atunci cine? Dacă nu-i împărtășești tu vestea bună, atunci s-ar putea ca acel om să moară nemântuit… Poate spui: „Dar sunt timid!” Cum am văzut, Dumnezeu s-a folosit de patru persoane respinse de societate pentru a duce vestea bună a salvării. Astăzi, El te poate folosi cu-atât mai mult și pe tine… dacă îi dai voie!