DESPRE RELAȚII (2)

„Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.” (Proverbele 13:20)

     Cred că fiecare ar trebui să fim de acord că în unele cazuri cel de lângă tine nu este capabil să ajungă acolo unde vrea Dumnezeu să te duci. Uneori, nu are capacitatea emoțională necesară. Alteori, viziunea acelei persoane este diferită de a ta. Deci, cum poți să știi când și cum să ieși dintr-o relație? În primul rând, evită relațiile care te solicită sau te epuizează. Asta presupune să stabilești granițe clare pentru relația pe care o ai. Nu ai timp să-ți petreci viața îndreptând neînțelegeri, sentimente și eu-ri rănite. Cât de departe ești dispus să mergi? Cât ești dispus să investești? Pentru că atunci când îți depășești „bugetul”, ești falimentar. Falimentarea pe plan emoțional și fizic, pentru ca celălalt să se simtă util, poate părea un lucru nobil, dar nu este. Oamenii ajunși la faliment emoțional și fizic experimentează adesea căderi nervoase. Și chiar dacă nu se întâmplă așa, ei nu reușesc să ajungă la destinația stabilită de Dumnezeu pentru viața lor, pentru că duc o povară prea mare. Când simți că o relație nu funcționează, oprește-te și aruncă o privire. Observă situația în mod obiectiv și nu emoțional, cercetându-i toate fațetele, din toate unghiurile. Uneori anumite aspecte ale unei relații trebuie stopate, și doar unele păstrate. E posibil să ai relații care merg într-un domeniu, dar nu și în altul. Compartimentarea e importantă și poate salva multe relații, deoarece te obligă să le vezi pe secțiuni. E posibil să dai la o parte o secțiune și să-ți rămână multe altele de care să te bucuri. Da, e nevoie de muncă și comunicare, dar de cele mai multe ori, merită. Pot exista interese comune care trebuie păstrate, în timp ce altele trebuie anulate înainte ca totul să fie pierdut. Așadar, în concluzie – evită relațiile care te epuizează!