„Petru … nu știa ce spune” (Luca 9:33)
Pe Muntele Schimbării la Față, „Petru i-a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie,” el nu ştia ce spune. Apoi s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultaţi” (v. 33-35). Un alt duh pe care Domnul Isus l-a identificat printre ucenici a fost: Duhul impulsiv. Să remarcăm cuvintele „nu știa ce spune”. Tendința lui Petru de a spune tot ce-i trecea prin minte i-a adus o mustrare puternică din cer: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultați”. Putem învăța o lecție importantă de aici. Nevoia ta de a părea înțelept și de a avea toate răspunsurile te poate pune în încurcătură în ceea ce-i privește pe oameni – și pe Dumnezeu! General vorbind, nu învățăm în timp ce vorbim. Așa că învață să taci, să observi ce se întâmplă și să ascuți ce dorește Dumnezeu să-ți spună. Când nu știi, nu vorbi. Oamenii te respectă când ai înțelepciunea și smerenia de a spune: „Nu sunt sigur, dar dacă-mi dai timp, mă voi ruga pentru asta, mă voi gândi mai atent și voi lua legătura cu tine”. Experții spun că oamenii de rând sunt în prezent bombardați cu trei mii cinci sute de mesaje pe zi: mesaje electronice, mesaje pe telefon, mesaje pe panourile publicitare, la televizor, la radio, pe Twitter, Facebook, bloguri (situri de socializare pe Internet – n.tr.), etc. Este o supraîncărcare cu informații. Oamenii nu au nevoie de mai multe informații; ei au nevoie de răspunsuri care funcționează! Și Dumnezeu deține acele răspunsuri. Așa că mai întâi vorbește cu El și atunci vei avea ce să le spui altora, ceva care să merite să fie ascultat. „Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!” (Proverbe 15:23).