„Cum mângâie pe cineva mamă-sa, aşa vă voi mângâia Eu” (Isaia 66:13)

     Când ești neliniștit, adu-ți aminte că: 1) Mângâierea lui Dumnezeu este adevărată. Îți amintești că ai fost trist sau speriat când erai copil? Și n-ai uitat desigur alinarea simțită în prezența mamei tale? Mângâierea lui Dumnezeu este și mai reală decât cea pe care ai simțit-o atunci… Domnul ne asigură: „Cum mângâie pe cineva mamă-sa, aşa vă voi mângâia Eu”. Dumnezeu este mai preocupat de tine acum decât a fost mama ta în copilărie! „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează… Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu nici un chip: Iată că te-am săpat pe mâinile Mele” (Isaia 49:15-16). Poți conta întotdeauna pe Dumnezeu când ai nevoie de mângâiere! 2) Mângâietorul locuiește în tine. Când suferi, Dumnezeu pare distant și inaccesibil. Dar nu e așa! Domnul Isus a clarificat odinioară această teamă din sufletul ucenicilor săi, și o face și azi. „Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt mângâietor care să rămână cu voi în veac” (Ioan 14:16). Duhul Sfânt, care locuiește mereu în tine, este mai aproape de tine decât aerul pe care îl respiri. El este puternic, disponibil și vrea să te mângâie. Uneori, o va face reamintindu-ți o strofă dintr-o cântare, un vers dintr-o poezie, o predică pe care ai auzit-o etc. Iar când o va face, crede! Spune-ți în permanență: „Dumnezeul tuturor mângâierilor locuiește mereu în mine!” 3) Scriptura aduce mângâiere. Apostolul ne reamintește că „prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile… avem nădejde” (Romani 15:4). Când te simți deznădăjduit, poate nu dorești să citești Biblia… Totuși, fă-o! Ea îți aduce mângâierea după care tânjești!