_{„Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul, şi I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” (Matei 26:25)}

     _{Într-o predică despre dedicarea față de Hristos, marele Charles Spurgeon a spus: „Am cunoscut câțiva oameni  care au predicat Evanghelia cu putere, dar au ajuns să se depărteze complet de ea. Am cunoscut pe alții care s-au achitat de datoria lor de diaconi și prezbiteri cu multă sârguință, și care după aceea au cedat în fața patimilor. Pe unii dintre aceștia i-am considerat cei mai sfinți oameni. Când se rugau ei, mă înălțam până la porțile cerului; dacă ar fi spus cineva că într-o zi vor cădea pradă păcatului, nu aș fi crezut. Mai degrabă aș fi crezut asta despre mine. Dacă cei ce au fost mai puternici decât noi au căzut, de ce nu și noi? Ucenicii Domnului, care au stat la masă cu El, când li s-a spus că unul dintre ei își va trăda învățătorul, toți au întrebat: „Nu cumva sunt eu?” A fost o întrebare foarte potrivită. Nici unul dintre ei nu a întrebat: „Doamne, nu cumva e Iuda?” Probabil niciunul dintre ei nu l-a suspectat. Se poate întâmpla ca cel mai mare ipocrit dintr-o adunare să fie unul asupra căruia nu planează nicio suspiciune. El și-a învățat rolul atât de bine, încât adevăratul său caracter nu a fost încă  descoperit.” Dacă aceste cuvinte lovesc prea tare în confortul tău, nu pleca – aleargă la poala crucii astăzi! Aleargă la Cel care, în deplină cunoștință de zbaterile și ispitele tale, te iubește necondiționat; Cel al cărui sânge te curăță de păcat, al cărui har te poate ridica și te poate susține, și a cărui putere te poate ajuta să trăiești o viață de biruință!}