„Vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele” (Romani 1:9‑10)

     Un învățător biblic scrie: „Noi nu arătăm, nu ne purtăm și nu ne îmbrăcăm la fel. Avem gusturi diferite în ceea ce privește mâncarea, cărțile, mașinile și muzica. Avem meserii diferite, avem pasiuni diferite, dar avem un lucru în comun. Știm ce înseamnă să suferi. Suferința este universală. Lacrimile sunt la fel pentru evrei, pentru musulmani, pentru creștini, pentru albi, negri, maro, copii, adulți și bătrâni. Când viața ne rănește și visele se năruie, ne exprimăm suferința în moduri diferite, dar fiecare dintre noi știm ce înseamnă înțepătura durerii, boala de inimă, cancerul, dezastrele, încercările și suferințele. Un mare predicator de altă dată le‑a spus unor tineri ce aspirau să devină lucrători: „Predicați celor aflați în suferință și nu veți duce lipsă de enoriași”. Pe fiecare scaun se află o inimă frântă. Suferința este firul comun al tuturor straielor noastre. Când Petru a scris prima sa epistolă tovarășilor lui credincioși împrăștiați prin Asia, el s‑a concentrat asupra a ceea ce îi unea ‑ suferința. Acești oameni erau arși de aceleași flăcări ale persecuției care urmau să ia viața apostolului peste doar câțiva ani. Circumstanțele lor erau cele mai întunecate pe care ni le putem imagina.Totuși Petru nu a încercat să‑i învioreze printr‑o gândire pozitivă. Ci le‑a pus mâna pe bărbie cu blândețe și le‑a ridicat privirea spre cer ‑ ca să poată vedea dincolo de circumstanțele lor, spre chemarea lor cerească. Unii oameni știu din instinct ce să spună pentru a‑i încuraja pe alții; ei sunt cei pe care îi căutăm când trecem prin momente dificile. Ietro l‑a încurajat pe Moise (Exod 18); Epafrodit a lucrat pentru Pavel (Filipeni 2:25‑30). Cere‑I lui Dumnezeu să te facă genul de prieten a cărui prezență aduce mângâiere și încurajare”.