„Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi” (Faptele Apostolilor 2:46)

     Se estimează că în lume există peste o jumătate de miliard de creștini practicanți. Deci, biserica nici nu ar exista astăzi dacă nu ar fi fost un mic grup de ucenici care s-au dăruit lui Hristos. Lucrurile lui Hristos nu erau un interes cu jumătate de normă sau un angajament de conveniență pentru primii creștini, ci erau prioritatea lor cea mai înaltă. Dacă dorești să devii serios cu Dumnezeu, oprește-te și reflectează la ceea ce ei luau în serios. „Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi”. Întrebare: ești neglijent cu mersul la biserică? Te superi dacă serviciul depășește o oră sau dacă pastorul îl prelungește cu încă zece minute? Limita ta este o dată pe săptămână? Nu și pentru acești creștini ai Noului Testament! Așadar, ce i-a atras atât de mult? Orchestra și corul de la Templu? Mijloacele media de ultimă oră sau programele pentru tineret? Aveau mai mult timp și mai puține responsabilități decât avem noi? Nu, tot ceea ce ţinea de viața lor era foarte greu, lua mai mult timp și era mai puțin convenabil. Cu toate acestea, întâlnirea lor cu Domnul Isus le-a transformat într-atât prioritățile, încât „împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi” (v. 46). Tânjeau să se strângă în prezența Domnului, crezând în promisiunea Lui „acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18:20). A-L lua pe Dumnezeu în serios necesită părtăşie şi legătură frăţească regulată cu alți creștini, experimentând acest aspect unic al prezenței Sale, ascultând Cuvântul lui Dumnezeu laolaltă și încurajându-ne unul pe altul  (Evrei 10:25). Ai nevoie de acea profunzime aparte a părtășiei cu Dumnezeu care are loc numai când familia Sa se strânge laolaltă cu El.