„Toţi cei ce credeau … aveau toate de obşte” (Faptele Apostolilor 2:44)

     Ei luau părtășia în serios. Noi suntem mai mult decât un club social bazat pe interesul comun. Noi suntem o familie – copiii ai Tatălui ceresc, rude de sânge. Crucea a făcut lucrul acesta. „ Noi toţi … am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup” (1 Corinteni 12:13). Primii ucenici își prețuiau relația. Ea însemna mai mult decât simpla intonare a cântărilor și ascultare a predicilor. Ei „erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia” (Faptele Apostolilor 2:44-45). Avem noi această dragoste lipsită de egoism, încât să ne pese îndeajuns de mult pentru a împărți tot ce avem cu frații și cu surorile aflați în nevoie? Câți dintre ei au împărțit ce aveau? „Toți cei ce credeau”. Cât au împărțit? „Totul”. Cuvântul lui Dumnezeu descrie biserica Lui ca pe un trup. Membrii ei există individual, dar ei pot funcționa în mod corespunzător numai în legătură unii cu alții. Brațe, mâini, picioare, umeri, etc. nu pot trăi separat; trebuie să fie legate de un trup care să aibă un cap care    să-și atingă scopul. Biserica primară a supraviețuit incredibilei persecuții și a realizat lucruri uimitoare. De ce? Pentru că ei au înțeles nevoia de a se prețui unii pe alții și de a sacrifica interesul personal de dragul întregului. Ca indivizi izolați, care se bazează pe ei înșiși și care se promovează pe ei înșiși ar fi fost distruși de forța copleșitoare a dușmanilor lor. În calitate de credincios, poate supraviețuiești separat de biserică, dar nu te poți dezvolta. Potențialul pe care ți l-a dat Dumnezeu nu va fi atins niciodată până nu te dedici din toată inima unei adunări locale și până nu te investești în slujirea viziunii lui Dumnezeu pentru acea biserică.