„Ei stăruiau … în rugăciuni” (Faptele Apostolilor 2:42)
Ei luau rugăciunea în serios. Biserica Noului Testament s-a născut pe genunchii rugăciunii. După zece zile de rugăciune unită în camera de sus, „toţi s-au umplut de Duh Sfânt” (v. 4). Ce s-a întâmplat mai apoi? Ei au pus bazele unei biserici care și astăzi,după două mii de ani are impact asupra lumii. A scăzut viața lor de rugăciune după ce a fost întemeiată biserica? Nicidecum! „Ei stăruiau … în rugăciuni”. A rămas o adunare condiționată de rugăciune. Ea a luat naștere, a fost curăţită și a adus rod în rugăciune. Ei ne-au lăsat moștenire principiul biblic plin de putere conform căruia nimic important și de durată nu se întâmplă fără rugăciune. Astăzi, dacă dorești să ai o prezenţă mică în biserică, anunță o întâlnire de rugăciune! Întrebare: Tu cât te rogi? Ce te înstrăinează de locul rugăciunii? Este cumva ideea că rugăciunea e un lucru greu? Nu e – dacă prioritățile tale sunt stabilite bine. Te epuizezi și te îngrijorezi pentru lucruri ca și cum totul depinde de tine? Rugăciunea va face ca porțiunile dificile din viața ta să fie mai ușoare și mai rodnice. Rugăciunea constantă te ridică în prezenţa Lui Dumnezeu unde înveţi cum să duci la îndeplinire mai multe lucruri în timp ce experimentezi o pace adâncă a sufletului și a inimii. Domnul Isus a spus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară” (Matei 11:28-30). Crezi că există un mod mai bun de a trăi?