„Cei milostivi … vor avea parte de milă” (Matei 5:7)
Filosoful german Schopenhauer a comparat rasa umană cu porcii spinoși strânși grămadă într-o noapte de iarnă: „Cu cât afară se face mai frig, cu atât ne strângem laolaltă ca să ne încălzim. Dar cu cât ne apropiem mai mult … cu atât mai mult ne rănim unii pe alții cu spinii noștri ascuțiți. Și în noaptea însingurată a iernii terestre, ajungem să ne despărțim și să bâjbâim de unii singuri până murim înghețați în singurătatea noastră”. Care este răspunsul? „Ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei 6:12). Președintele Ronald Reagan a înțeles asta. După atentatul asupra sa din 1981, fiica lui, Patti Davis a zis: „În ziua următoare, tata ne-a spus că vindecarea lui fizică depinde în mod direct de capacitatea sa de a-l ierta pe John Hinckley. Tatăl meu mi-a arătat că iertarea este cheia pentru orice, inclusiv pentru sănătatea fizică, iar prin asta, el mi-a dat un exemplu de gândire asemănătoare cu a lui Hristos”. Poate rănile tale sunt vechi: un părinte abuziv, un partener care te-a înșelat, o afacere nerentabilă. Sau poate sunt încă proaspete: o promovare trecută cu vederea, o datorie neplătită, copii care au uitat că exiști. În oricare din aceste situații, ai de luat o hotărâre. Să treci peste ea sau să te răzbuni. Să lași rana să se vindece sau să o transformi în ură. Să te eliberezi sau să te umpli de resentimente. Resentimentul lasă ca ceea ce te roade să te și mănânce. Întreține focul, ațâță flăcările și readuce durerea. Gândește-te: ți-a adus resentimentul ușurare? Dacă ai sta astăzi lângă mormântul celui ce te-a rănit, te-ai simți liber? E un lucru îndoielnic. „Cei milostivi … vor avea parte de milă” întrucât ei au experimentat un har chiar mai mare – al lui Dumnezeu – și iertarea e cheia pentru a-l înțelege.