„Nu fi necredincios, ci credincios” (Ioan 20:27)

     Biblia spune: „Toma … unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. Ceilalţi ucenici   i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui … şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede”. După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc, şi le-a zis: „Pace vouă!” Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (v. 24-28). Minunea din această relatare nu este că Isus a putut trece printr-o ușă încuiată și a apărut dintr-odată în fața lor.         A fost uimitor, dar lucrul cel mai impresionant este că Isus s-a arătat ca să vorbească cu un necredincios! De fapt, Domnul Isus nici nu se afla în încăpere cu opt zile în urmă, când Toma și-a exprimat îndoiala în fața celorlalți ucenici. Dar „Domnul cunoaşte gândurile omului” (Psalmul 94:11). Unii dintre noi ne-am fi uitat la Toma și ne-am fi gândit: „Scoate-l de pe listă, nu este vrednic să fie ucenic”. Dar nu și Domnul Isus. El a recunoscut o inimă sinceră și un suflet în căutare și S-a arătat pentru a-i răspunde la întrebări. Îndoielile tale nu te descalifică! Adu-le doar înaintea Domnului în rugăciune și când vei pleca din prezența Lui, vei spune: „Domnul meu și Dumnezeul meu”.