_{„Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări…” (Iacov 1:2)}

     _{Diavolul știe că, atunci când îți dai seama că el este sursa ispitelor, își pierde avantajul. El știe că atunci când înțelegi că el a fost cel care a inițiat ispita, vei da înapoi mai greu decât atunci când crezi că de la tine pornește ispita. Dacă diavolul s-ar apropia de tine și ți-ar spune: „Am venit ca să te fac să păcătuiești și să te simți condamnat”, vulnerabilitatea ta la ispitirile lui s-ar evapora! El nu-ți va spune asta – dar dacă nu uiți lucrul acesta, vei avea avantaj în fața lui. Pavel a spus-o astfel: „nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.” (2 Corinteni 2:11). O altă percepție eronată este aceea că ispita e pierdere de vreme și efort irosit degeaba. În perioadele lungi de ispită avem impresia că am pierdut teren, nu că l-am câștigat. Nu! A ține piept ispitei înseamnă a te lupta „lupta cea bună a credinței” (1 Timotei 6:12), prin care Dumnezeu îți dezvoltă caracterul. „Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi…” (Iacov 1:2-4) Firește, răsplata ta depășește beneficiile din prezent, fiind o răsplătire veșnică. „Cu toate că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre… să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos…” (1 Petru 1:6-7). Să mai adăugăm şi glorioasa garanție a lui Dumnezeu: „Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii…” (Iacov 1:12).}