„Credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17)

     Ce înseamnă să „umbli prin credință” (2 Corinteni 5:7)? E ceva total diferit de umblarea prin vedere, prin rațiune, emoție sau intelect. E o umblare ce te cheamă să trăiești mai presus de aceste lucruri. Te ajută să intri în lumea posibilităților supranaturale, deoarece Domnul Isus a spus: „Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede!” (Marcu 9:23). Iată câteva principii scripturale despre credință, care te vor ajuta: 1) Ea nu-și are rădăcina în eforturile omenești. Încrederea în sine și perspicacitatea intelectuală nu se califică. Optimismul, norocul și legăturile sociale nu se califică. Învățarea unor formule religioase nu te ajută deloc. 2) Ea își are rădăcina în puterea nelimitată a lui Dumnezeu și în Cuvântul Său neschimbător. „Credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos”. Cuvântul lui Dumnezeu, care a fost primit și care locuiește în tine, produce în mod constant credință în tine. Nu e nevoie de nici un supraefort care să te facă să strângi din dinți; ci te hotărăști pur și simplu să crezi ceea ce a spus Dumnezeu și să dai un răspuns. 3) Umblarea prin credință te cheamă la fapte. „Arată-mi credința ta fără fapte, și eu îți voi arăta credința mea din faptele mele” (Iacov 2:18). Până nu o pui în practică, credința ta este inutilă. „Tot așa și credința: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși” (v. 17). În clipa în care acționezi, credința prinde viață, invitându-L pe Dumnezeu să acționeze în locul tău. Astăzi, El te așteaptă să acționezi în așa fel încât El să-ți poată răspunde. Chiar dacă nu dorești asta, întreabă-te: „Care ar fi primul meu pas de credință dacă aș dori într-adevăr să trec la fapte?” Treci la fapte! Vei umbla prin credință și vei culege răsplata! (Evrei 11:6)