„Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!”        (Proverbe 9:9)

     Un poet anonim a scris: „Dacă îți poți începe ziua fără cofeină; dacă te poți pune în mișcare fără medicamente; dacă poți fi vesel mereu, ignorând durerile și suferințele; dacă poți rezista văicărelii și plictisirii oamenilor cu necazurile tale; dacă poți mânca aceeași mâncare în fiecare zi și să rămâi mulțumitor pentru ea; dacă poți înțelege când cei dragi ai tăi sunt prea ocupați pentru a-ți da atenție; dacă poți ierta un prieten pentru lipsa lui de preocupare pentru tine; dacă poți trece cu vederea când cei dragi ai tăi profită de pe urma ta, când, fără să fi greșit cu ceva, s-a întâmplat ceva rău; dacă poți accepta criticile și învinovățirile fără resentiment; dacă poți trece cu vederea educația limitată a unui prieten și să nu-l corectezi niciodată; dacă te poți abține să nu-ți tratezi prietenul bogat mai bine decât pe cel sărac; dacă poți face față lumii fără minciuni și înșelătorii; dacă poți învinge tensiunea fără ajutor medical; dacă te poți relaxa fără băutură; dacă poți dormi fără ajutorul medicamentelor; dacă poți spune că în inima ta nu ai nici o prejudecată față de crezul, rasa, convingerile religioase sau politice ale cuiva – atunci, prietene, ești… aproape la fel de bun precum câinele tău”. Aproape, nu exact la fel! Acest poem este dedicat: 1) Iubitorilor de animale. 2) Celor dedicați învățării și creșterii, pe care Biblia îi apreciază: „Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!”