„Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut” (Luca 24:31)

     Jack era un militant necredincios care își rezuma viziunea despre lume printr-un vers din Lucrețiu: „Dacă Dumnezeu ar fi creat lumea, lumea nu ar fi atât de trecătoare și de stricată ca cea pe care o vedem noi”. Așa că Jack și-a îndreptat atenția spre academie, excelând în toate domeniile pe care le-a studiat. Curând, a fost acceptat în consiliul de la Oxford ca membru respectabil și a început să scrie și să predea. Totuși, în profunzimea lui, îndoielile își revendicau locul. Își descria starea sa mentală prin cuvinte ca „nefericire și deznădejde”. El a spus: „Am susținut că nu există Dumnezeu. Totodată, am fost furios pe Dumnezeu pentru că nu există”. Apoi doi prieteni, și ei membri ai consiliului de la Oxford, J R R Tolkien și H V D Dyson, ambii urmași devotați ai lui Hristos, l-au rugat să facă ceva ce în mod surprinzător nu făcuse niciodată: să citească Biblia. Așa că a citit-o. Jack a început să se lupte cu ceea ce a spus Hristos despre Sine, ajungând la concluzia că Isus fie este amăgit, fie amăgește El, fie este Cel ce a pretins că este, Fiul lui Dumnezeu. În seara zilei de 19 septembrie 1931, Jack și cei doi prieteni ai săi au făcut o lungă plimbare prin campusul universității. Au discutat până noaptea târziu. Și Jack, C S „Jack” Lewis, și-a amintit de o rafală de vânt care a făcut ca prima frunză să cadă – o briză neașteptată, care probabil a ajuns să simbolizeze pentru el Duhul Sfânt. La scurt timp după acea noapte Lewis a devenit credincios. Schimbarea i-a revoluționat universul și, prin urmare, universul a milioane de cititori. Poate fi atât de simplu?    Abisul dintre îndoială și credință poate fi spulberat cu Scriptura și părtășia creștină? De ce nu vii la Hristos și să afli singur?