„Au văzut Pruncul… şi I s-au închinat…” (Matei 2:11)

     Magii nu și-ar fi putut imagina niște condiții mai umilitoare decât cele de la nașterea Domnului Isus. Max Lucado zugrăvește imaginea: „Pământul este tare, iar fânul puțin. Din tavan curg pânze de păianjen… Maria își privește Fiul. Pe Domnul ei. Regele ei. Într-o asemenea situație, ființa umană care înțelege cine este Dumnezeu și ce lucrare face El – este o adolescentă. Ea își aduce aminte de cuvintele îngerului: „Împărăția Lui nu va avea sfârșit”. Splendoarea în mijlocul omenescului. Sfințenia în mijlocul mizeriei din staulul oilor plin de bălegar și duhoare. Divinitatea intră în lume într-un staul. Acest Copilaș privea cândva deasupra Universului. Straiele veșnice au fost schimbate cu niște cârpe care să-I țină de cald. Sala tronului de aur abandonată pentru o iesle murdară de oi. Slujitorii cerești au fost înlocuiți cu păstori. În tot acest timp, orașul vuiește, neștiind că Dumnezeu le vizita planeta! Hangiul nu va crede niciodată că tocmai L-a trimis pe Dumnezeu afară în frig. Oamenii îi vor lua în derâdere pe cei care le-ar spune că Mesia este ținut în brațe de către o adolescentă la marginea orașului lor. Toți erau prea ocupați ca să ia în considerare această posibilitate. Dar cei care au ratat sosirea Majestății Sale în acea noapte au ratat-o nu din cauza unor fapte pline de cruzime și răutate. Nu, ci din cauza faptului că  nu-L căutau!” La acest Crăciun, în mijlocul cadourilor, poleielii și tumultului, oprește-te și caută-L pe sărbătorit – pe Isus! Dacă Îl cunoști ca Domn și Mântuitor, fă-ți timp să I te închini. Dacă nu este Domnul tău, fă-L acum Domnul și Mântuitorul tău. Astfel, va fi cel mai minunat Crăciun pe care l-ai avut vreodată!