„Nu vă înșelați … Ce seamănă omul, aceea va și secera” (Galateni 6:7)

     Copilul tău spune: „Nu am vrut să sparg geamul”. Tu răspunzi: „Dar tu ai aruncat piatra care l-a spart, nu? Așa că vei plăti pentru repararea lui”. Iar copilul tău plătește și învață un principiu care l-ar putea salva de consecințe mai costisitoare pe drumul vieții. Dumnezeu, care este un Tată ceresc iubitor, a inventat legea consecinței – spre folosul nostru. Să ne gândim la următoarele lucruri: 1) Deciziile tale determină tipul de recoltă pe care o vei culege. Adam și Eva au avut de ales între ascultarea de Dumnezeu sau neascultarea de El, dar nu au reușit să scape de consecințele alegerii lor. „Ce seamănă omul, aceea va și secera”. Tu nu ești pionul unui Dumnezeu punitiv, al unei forțe cosmice răuvoitoare, al diavolului sau al norocului. Ți s-a dat puterea de a alege între bine și rău. 2) Deciziile tale au impact asupra celorlalți. Poate nu ai intenționat să-i rănești, dar deseori faptul acesta este o daună colaterală pe care nu o poți evita. După cucerirea Ierihonului, Acan a furat o parte din pradă, cauzând înfrângerea lui Israel la Ai. Mai târziu, Iosua l-a confruntat, spunând: „Pentru ce ne-ai nenorocit?” (Iosua 7:25). Înainte de a acționa, trebuie să iei în considerare cine va fi rănit în urma eșecului deciziei tale. Vor fi copiii tăi, partenerul tău, prietenii tăi, biserica, etc.? 3) Poate că iertarea nu va anula consecințele deciziei tale. Dumnezeu îți aude mărturisirea, te iartă fără plată și îți șterge vina, dar legea recoltei rămâne încă în vigoare. „David i-a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!” și Natan i-a zis lui David: „Domnul îți iartă păcatul … Dar … fiul care ți s-a născut, va muri.” (2 Samuel 12:13-14). Așa că dacă nu dorești să seceri consecințe, nu semăna fărădelege.