LIMBAJUL CRESTINULUI

„Din prisosul inimii vorbeşte gura.” (Luca 6:45)

     Când recurgi la limbajul vulgar, dovedești de fapt că este adevărat Cuvântul lui Dumnezeu care ne avertizează: „…limba niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Domnul… şi tot cu ea blestemăm pe oameni care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu” (Iacov 3:8-9). Limbajul lumesc este nepotrivit pentru copiii răscumpărați ai lui Dumnezeu. De ce îl folosim atunci? În primul rând: ne lipsește vocabularul adecvat pentru a ne exprima și simțim că trebuie să vorbim urât și tare pentru ca să aibă impact ceea ce spunem. În al doilea rând: recurgem la limbajul lumesc pentru a ne elibera de frustrarea resimțită în anumite situații. În oricare dintre cazuri, am dezvoltat un tipar lumesc de a ne exprima neplăcerea, dar noi trebuie să ne înfrânăm. Domnul Isus a spus limpede (Luca 6:45): „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui, căci din prisosul inimii vorbeşte gura”. Când recunoști că vulgaritatea se găsește în inima ta, vei putea respinge ideea că un cuvânt urât ți-a „scăpat” din gură. De fapt, el ți-a scăpat din inimă, unde locuia! Dacă ești predispus spre vulgaritate, petrece mai mult timp cu Dumnezeu și roagă-L să-ți curețe inima și gura! Cuvintele nu sunt altceva decât gânduri verbalizate. Așa că, roagă-L să te ajute să practici disciplina la nivelul minții, făcând orice gând rob ascultării de Hristos – chiar și (sau cu-atât mai mult) gândurile vulgare!… și folosind în schimb cuvinte care dau viață părții tale lăuntrice și binecuvântare celor de lângă tine (vezi 2 Corinteni 10:5). Iacov a mai scris (3:10): „Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!”