„Apropie-i… ca să-i binecuvântez.” (Geneza 48:9)

     Iată încă sugestii de lucruri pe care cred că le merită copilul tău din partea ta: 1) Iartă-l şi fii gata să-ţi ceri şi tu iertare de la el. Făcând astfel, îl înveţi că: a) Toţi trebuie să dăm socoteală de faptele noastre; b) Eşecul nu te face un ratat; el face parte din procesul învățării şi al maturizării, iar atunci când avem un eşec, de fapt, creştem; c) Trebuie să fim grabnici să arătăm altora aceeaşi bunătate care ne-a fost şi nouă arătată de atâtea ori. 2) Separă lucrurile. Un tată devenea tot mai neliniştit şi deprimat cu cât se apropia aniversarea vârstei de doisprezece ani a fiului său. La scurt timp după sărbătorirea zilei de naştere, tatăl a dat peste un album cu poze din propria sa copilărie. Atunci şi-a dat seama că și el avea doisprezece ani când tatăl său îşi abandonase familia şi apoi se sinucisese. Văzându-l pe fiul său la aceeaşi vârstă, el resimţise teama vechilor răni, nevindecate… A fost ajutat să-şi recapete perspectiva şi pacea minții, de către un consilier care l-a făcut să-şi dea seama că el era o persoană foarte diferită de tatăl său, plus că nu avea de gând să-şi părăsească familia! Deci, ai grijă și învață cu discernământ din experiențele altora! 3) Binecuvântează-ți copilul. „Sunt fiii mei pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.” Israel a zis: „Apropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuvântez.” (este scurtul dialog al lui Iosif cu tatăl său, din Geneza 48.9). Principiile după care trăieşti şi binecuvântările de care te bucuri trebuie transmise mai departe copiilor şi nepoţilor tăi. Fie că este vorba de a exprima personal ceea ce simţi în inima ta, fie că le trimiţi un bileţel sau un email pentru a le spune că eşti mândru de ei, binecuvântează-ţi copiii cu fiecare ocazie care ţi se iveşte!