„Binecuvântează, suflete, pe Domnul” (Psalmul 103:2)

     Biblia pune semnul de egalitate între Dumnezeu și lumină, dar și între lumină și sfințenie. „Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric” (1 Ioan 1:5). Pavel a spus că Dumnezeu locuiește „într-o lumină, de care nu poţi să te apropii” (1 Timotei 6:16). Scriptura se referă la Hristos ca fiind „sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi” (Evrei 7:26). Așadar, cum trebuie să te apropii de un astfel de Dumnezeu? La fel cum te raportezi la garda financiară când registrele contabile sunt greșite? Sau la un dictator care deține puterea asupra vieții și a morții? Nu, Domnul Isus ne-a spus să ne rugăm „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău” (Matei 6:9). Iată răspunsul tău! Trebuie să vii la Dumnezeu ca la un tată care te iubește mult și care dorește ce e mai bun pentru tine în timp ce te raportezi la El cu cea mai profundă reverență. Pe măsură ce sentimentul de venerație față de Dumnezeu crește, temerile din viața ta se diminuează. O concepţie înaltă despre Dumnezeu se transpune în curaj, iar o opinie măruntă despre Dumnezeu este lipsită de încredere. Un Dumnezeu plăpând nu te poate ajuta când te lovește cancerul, când familia ta a dat de necaz sau când nu mai ai nici o modalitate de a-ți plăti facturile. Un dumnezeu  „făcător de favoruri” poate să dea bine lipit pe bordul mașinii, dar acea imagine nu te poate ajuta cu nimic când ți-e teamă. Ai nevoie de un Dumnezeu măreț care, în timp ce-ți micșorează eul, îți mărește credința și îți lărgește orizonturile. David a scris: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui! El îţi iartă toate fărădelegile tale El îţi vindecă toate boalele tale; El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare; El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea, şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul” (Psalmul 103:2-5).