_{„Dragostea… nădăjduiește totul…” (1 Corinteni 13:7)}

     _{Foarte puține monumente au fost ridicate în cinstea celor sceptici. Asta pentru că în loc să-i ridice pe oameni, scepticii îi descurajează. Eliab, fratele cel mai mare al lui David, a fost un astfel de om. Iată istoria lui: Când nimeni din armata lui Saul, nici măcar Eliab, care era general, nu a dorit să-l înfrunte pe Goliat, David s-a oferit voluntar să meargă și să se lupte cu ”acest filistean netăiat împrejur” (1 Samuel 17:36). În vremurile biblice, tăierea împrejur era un semn al legământului cu Dumnezeu, prin care El le oferea iudeilor protecție și purtare de grijă. David știa că acest bătăuș nu avea un astfel de „contract” cu Dumnezeu; numai iudeii puteau pretinde un asemenea beneficiu. Prin urmare, David a fost adânc înrădăcinat în acest legământ și a îmbrățișat promisiunea lui Dumnezeu. Dar nu acesta a fost și cazul lui Eliab. El „s-a aprins de mânie împotriva lui David. Şi a zis: „Pentru ce te-ai pogorât tu, şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai pogorât ca să vezi lupta” (v. 28). E interesant faptul că numele lui Eliab înseamnă „Dumnezeu este Tatăl meu”, așa că Eliab este reprezentativ nu numai pentru cinicii seculari, ci și pentru cei creștini. Da, există și în biserică așa ceva! Nu e nevoie decât de un sceptic sau cinic, și în scurtă vreme toți cei ce au o credință mai slabă sau care nu au credință deloc încep să i se alieze și să perpetueze negativismul. Ai grijă: cinismul poate face ravagii în orice relație și în orice mediu! De aceea avertizează Biblia: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi…” (Psalmul 1:1). Gândește-te de două ori deci înainte de a te duce la un asemenea sfat! Iar dacă te oprești, sau rămâi acolo prea mult, e posibil să nu mai poți pleca!}