„Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Matei 7:1)

     Părinților, voi puteți zdrobi sufletul copiilor voștri prin faptul că accentuați greșelile, în loc să accentuați ceea ce fac bine. Enoriași ai bisericii, vă puteți descuraja pastorul prin critică sau îl puteți încuraja până va ajunge la plinătatea chemării pe care i-a făcut-o Dumnezeu. De ce alegem să fim critici, în loc să fim susținători? Pentru că e mai ușor să arătăm cu degetul spre greșelile altora decât să rezolvăm propriile noastre greșeli! Când insistăm pe defectele altora, avem o părere mai bună despre noi înșine. Dar Domnul Isus ne spune: „Cum poţi zice fratelui tău: „Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău” şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău?… Făţarnicule” (v. 4-5). Gândește-te la persoana, grupul sau organizația la adresa cărora ești cel mai critic și față de care critici. Încerci să-ți construiești o imagine bună în ochii altora? Duci cu tine răni nevindecate și probleme nerezolvate așa încât îți descarci mânia pe oricine îți apare în cale? Domnul Isus a spus: „Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui. Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” (Matei 12:34-37). Care este răspunsul? Roagă-te: „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele, şi cugetele inimii mele, Doamne” (Psalmul 19:14).