„Fiule … tot ce am este al tău”. (Luca 15:31)

     În pilda fiului risipitor, Domnul Isus se adresează la două categorii de oameni:  oameni obișnuiți și lideri religioși care se plâng că Isus „primește pe păcătoși” (Luca 15:2). Cu toții cunoaștem povestirea. Fiul risipitor „a dat-o în bară” și a ajuns la cocina porcilor. Mai târziu, când s-a întors acasă, tatăl său a dat o mare petrecere. Dar fiul lui mai mare nu a dorit să participe. Iată care a fost motivul lui: „eu îți slujesc ca un rob de atâția ani… mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei; iar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat vițelul cel îngrășat.” „Fiule” … tot ce am eu este al tău” (Luca 15:29-31). E ceea ce auzi în biserică de la oameni care se ridică pe ei înșiși prin doborârea altora. Ambii fii au petrecut timp la cocina porcilor: unul la cocina răzvrătirii, celălalt la cocina resentimentului. Unul s-a întors acasă și a fost primit, celălalt a rămas acasă și s-a bălăcit în auto-neprihănire. Din cauza spiritului său de judecată, fiul cel mare a ajuns să piardă mai mult decât fiul cel mic: 1) El a pierdut bucuria de a ști  cât de mult este iubit de tatăl lui. 2) În calitate de fiu mai mare, el a fost îndreptățit să aibă de două ori mai mult decât averea fratelui său și cu toate acestea nu a fost în stare să se bucure de ea nici măcar o clipă. 3) Fratele său mai mic era pierdut și suferea. Ce oportunitate să ierte, să arate bunătate și să ajute la restaurarea lui și să aibă o relație care îmbogățește viața. Dar el a pierdut totul pentru că avea spirit de judecată. Nu fi fratele mai mare!