„Dacă aş mai căuta să plac oamenilor…” (Galateni 1:10)

     Să observăm împreună câteva remarci importante: 1) Critica are la bază eul. Oswald Chambers a scris: „Ferește-te de tot ceea ce te-ar putea pune într-o poziție de superioritate”. Și este exact ceea ce face critica: ea te scoate în evidență, tu ești ”cel care știe”. Nu doar atât, dar îți oferă satisfacția de a pune reflectorul pe alții. E mult mai greu ca alții să-ți vadă viața când tu pui lumina orbitoare a reflectorului pe viața lor. Când îți duci viața în felul acesta, atitudinea ta spune: „Dacă nu reușesc în lumea asta prin ceea ce fac eu, voi reuși prin ceea ce ar trebui să faci tu mai bine”. Iacov scrie: „Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!” (Iacov 3:10). Iar Pavel adaugă în context (Romani 12:10): „Iubiţi-vă unii pe alţii… fiecare să dea întâietate altuia”. 2) Critica poate frânge inimi. Imaginează-ți cum s-a simțit Moise când fratele și sora lui s-au întors dintr-odată împotriva sa?! Pentru că persoanele care ne sunt cele mai apropiate cunosc amănuntele din viețile noastre, suntem mereu vulnerabili la critica lor. Uneori, ca părinți, creăm în viața copiilor noștri un haos, pentru că avem un cămin în care abundă critica. Poate în timp ce citești aceste cuvinte auzi glasul celui mai aspru critic al tău – un tată care te-a înjosit mereu. Un părinte ale cărui cuvinte îți răsună încă în minte: „N-ai fost niciodată bun de nimic!”; „Nu vei reuși să faci nimic în viață!” 3) Cum trebuie să reacționezi la critică? Pavel răspunde: „Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.” (Galateni 1:10). În loc să dai ascultare criticilor tăi, concentrează-ți atenția asupra a ceea ce crede Dumnezeu despre tine, și viața ta va cunoaște o transformare. La analiza finală, părerea Lui este singura care contează!