„Anii vieții noastre … trec iute, și noi zburăm” (Psalmul 90:10)

     Eileen Silva Kindig scrie: „Vorbim despre lipsa de timp … când ceea ce ne lipsește este coloana vertebrală pentru a ne asuma responsabilitatea pentru modul cum îl petrecem … În loc să venim acasă, plecăm de la serviciu și ne fofilăm ca să scăpăm de treburile casnice, de îngrijirea copiilor și de cerințele relației … munca ne dă mereu telefon. Pe lângă bani și libertate, ea ne oferă satisfacția lucrului bine făcut, ne deschide mintea spre creativitate, putem lega prietenii degajate, care nu cer mult și suntem stimulați intelectual. Toate astea ne pot ține pe linia de plutire din perspectivă financiară, dar cu cât petrecem mai puțin timp cu familia, cu atât mai dezordonată devine viața noastră de familie”. Timpul este atât de valoros încât Dumnezeu ne dă câte o clipă pe rând. „Anii vieții noastre … trec iute, și noi zburăm”. Așa că ce vezi când privești în urmă? Orele petrecute peste program sau orele petrecute cu cei dragi? Kindig recomandă șapte lucruri: 1) Adu-ți aminte cine este șeful. Gestionează-ți timpul, nu-l lăsa să te gestioneze el pe tine. Gândește înainte să-ți iei angajamente. Hotărăște ce este important. Rareori urgentul este important. 2) Programează în funcție de importanța lucrurilor. Pune pe calendar adevăratele priorități mai întâi și apoi adaugă restul. 3) Elimină un lucru din agendă; de exemplu, dacă petreci cu două după-mese mai puțin pe lună ca voluntar la ‘’Centrul pierderii de vreme’’, faptul acesta îți dă răgazul să te bucuri de prânzul cu partenerul tău. 4) A fi în loc de a face. Gândește-te. Roagă-te. Relaxează-te pe un scaun.  5) Înțelege perspectiva partenerului tău referitoare la modul în care îți petreci timpul și la lucrurile care ți-l fură.              6) Fii cinstit în privința limitărilor tale. Nu poți fabrica timp; cu toții avem aceeași cantitate. 7) Ține lângă telefon o listă cu angajamentele făcute înainte să mai adaugi ceva la ea.