ÎNCEPE SĂ SPUI „POT”!

„Cât de mulţi zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el…” (Psalmul 3:2)

     Poate că de-a lungul vieții tale ai auzit sau ai pronunțat adesea cuvintele „nu pot/nu poți”. Multora le place să spună altora ce nu pot face. Le-ai auzit probabil și la cei de la care nu te-ai fi gândit că sunt împotriva ta – părinți, membri ai familiei, lideri din biserică, profesori, antrenori sau prieteni – și care de multe ori nu înțeleg puterea cuvintelor rostite asupra vieților celor tineri. Mulți dintre noi am crescut având în minte acest „nu pot” când lucrul acesta nu era de fapt deloc adevărat! Indiferent cât de des ai auzit aceste cuvinte, încrede-te în Cuvântul lui Dumnezeu și spune: „Da, pot!” Iar minunea se produce prin convingerea că putem face tot ce trebuie prin Hristos care este tăria noastră (vezi Filipeni 4:13). Dumnezeu îți este alături și acum e momentul ca și tu să crezi în ce poate face El în tine și prin tine. Astăzi este o nouă zi! Lasă trecutul și toate remarcile descurajante în urma ta. Cuvintele care semnifică eșec vin de la Satan, nu de la Dumnezeu, așa că ia chiar acum hotărârea de a nu mai permite să te mai afecteze puterea lui „nu pot”. Spre deosebire de Satan, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu te încurajează și va face totul ca să te îndemne spre biruință în toate domeniile vieții tale. Iosua trebuia să se confrunte cu provocările Țării promise, așa că Dumnezeu i-a spus de trei ori „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te” (Iosua 1:9). Să nu uiți că atunci când te simți descurajat, lucrul acesta vine de la diavolul. Și dacă te simți încurajat, e de la Dumnezeu. Ia hotărârea să fii în acord cu Dumnezeu și spune: „Da, pot!” Lasă de astăzi ca puterea Cuvântului lui Dumnezeu să aibă autoritate asupra oricăror vorbe negative care ți-au fost adresate vreodată, sau care s-au spus despre tine!

CUM SĂ DEPINZI MAI MULT DE DUMNEZEU

„Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită…” (2 Corinteni 12:9)

     Secretul ca să poți face ceea ce trebuie este să înțelegi că singur nu poți face nimic, ci doar prin harul lui Dumnezeu care îți dă putere. Dumnezeu i-a zis lui Pavel: „Harul Meu îți este de ajuns” – unde cuvântul „har” include ideea de Dumnezeu. Adică, tot ceea ce vei avea nevoie vreodată, pentru orice circumstanță din viață. Ce promisiune! Uneori avem impresia că trebuie să facem noi totul. Uităm că puterea lui Hristos lucrează prin noi, așa că suntem învinși înainte să începem măcar. Biblia ne spune că: „Noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu…” (1 Corinteni 3:9) Noi nu putem face partea lui Dumnezeu și El nu Se va grăbi să facă partea noastră. El dorește să Îi urmăm sfatul, dar insistă să depindem de El la fiecare pas. Pentru eu-ul nostru e greu, căci el spune: „Pot și singur!” Uneori trebuie să fim trântiți la pământ ca să renunțăm la acest fel de gândire. Când știm că avem anumite daruri și talente, facem greșeala să presupunem că le putem folosi pentru a reuși prin propria noastră putere. Nu, dacă harul lui Dumnezeu nu lucrează prin darul tău, nu vei fi potrivit pentru provocare. Biblia spune: „avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6). Harul este asemenea curentului electric: ca să acționeze eficient, trebuie să rămâi conectat. Domnul Isus a zis: „După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod dacă nu rămâneţi în Mine… despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” (Ioan 15:4-5). Așadar, fii dependent de Dumnezeu în orice lucru, în orice clipă și în orice loc.

PRIN HRISTOS, TOTUL ESTE POSIBIL!

„Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)

     Apostolul Pavel este autorul acestei declarații memorabile: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” Adică, sunt gata de orice, pentru că El îmi insuflă din puterea Sa lăuntrică! Hristos îmi este de ajuns!” Apostolul Pavel a crezut că poate gestiona orice situație cu care s-ar fi putut întâlni în viață. Crezi și tu lucrul acesta? Care sunt lucrurile care îți declanșează frica și te fac să spui: „N-aș putea face asta niciodată!”?! Pierderea bruscă a cuiva drag? Confruntarea cu o boală neașteptată? Faptul că pruncul tău adult de-acum, și care are la rândul său copii, s-a mutat într-o altă casă și tu ai rămas cu cuibul gol pentru restul vieții? Ținerea unei diete drastice pentru că viața ta depinde de asta? Faptul că trebuie să strângi cureaua ca să nu-ți pierzi casa? Faptul că dintr-odată trebuie să ai grijă de un părinte bolnav și bătrân? Majoritatea oamenilor se confruntă cu situații care li se pare grele, chiar imposibile, ceva ce ei cred că nu pot gestiona. Adevărul este că, deși unele situații pot părea extrem de neplăcute și de solicitante, Dumnezeu spune că poți face tot ce ai de făcut în viață. El nu spune că totul va fi simplu în ceea ce te privește; El nu promite că te vei bucura de tot ce faci, ci că poți avea bucurie în mijlocul acestora. Cum? Prin puterea Celui care „infuzează putere în tine.” Când ai nevoie de bani, îi retragi din contul tău bancar. Când rămâi fără combustibil în rezervor, alimentezi de la pompă. Deci, când viața devine copleșitoare, roagă-te – și vei primi harul, dragostea, puterea și călăuzirea de la Dumnezeu!

TREBUIE SĂ IERȚI!

„Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.” (Coloseni 3:13)

     Prin faptul că le-a spălat picioarele ucenicilor, Domnul Isus a demonstrat dorința Sa de a le ierta păcatele înainte ca ei să le săvârșească. Când vine vorba de iertare s-ar putea să spui: „Nu eu sunt partea vinovată în această situație!” Nici Domnul Isus nu a fost. Dintre cei ce se aflau în acea încăpere, numai Domnul era vrednic să I se spele picioarele. Dar El a fost Acela care a spălat picioarele, nu ucenicii. Măreția pildei pe care a dat-o Isus constă în faptul că povara construirii unei punți de legătură cade asupra celui puternic, nu asupra celui slab. Și știi ce se întâmplă? De obicei, dacă cel care are dreptate se oferă voluntar să spele picioarele celui ce a greșit, ambele părți se pleacă pe genunchi. Nu-i așa că noi toți credem că avem dreptate? Să reținem un lucru: relațiile nu se dezvoltă pentru că vinovăția este pedepsită, ci pentru că cei nevinovați sunt plini de milă! Mila lui Hristos a precedat păcatele ucenicilor Săi; la fel, mila noastră trebuie să preceadă greșelile celorlalți. Cei care făceau parte din cercul de prieteni ai lui Hristos nu se îndoiau deloc de dragostea Lui; nici persoanele din cercul nostru de prieteni nu trebuie să se îndoiască de dragostea noastră. Apostolul Pavel scrie: „Fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:32) Datorită faptului că Hristos ne-a iertat, noi putem să-i iertăm pe alții. Pentru că El are o inimă iertătoare, și noi putem avea o inimă iertătoare. Când Hristos locuiește cu adevărat în noi, nu avem o variantă mai bună. Cuvintele „Te iert! Te iubesc! Hai să mergem mai departe!” au o putere incredibilă. Oare stai astăzi în compania unei persoane căreia trebuie să-i spui că o ierți? Poate că nu e ușor, dar gestul este eliberator și vindecător! Așa că merită să-l faci – astăzi!

ACCEPTAREA ALTORA

„Primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos…” (Romani 15:7)

     Uneori oamenii nu sunt ușor de acceptat; pot fi „cu toane”, enervanți… pot fi egoiști, critici, disprețuitori, agresivi sau emfatici… Uneori ai vrea să le spui ce gândești, să le dai ce merită – orice altceva, dar nu acceptare. Porunca „primiți-vă unii pe alții” nu ne convine! Și dacă s-ar fi rezumat la atât, ne-am fi putut noi eschiva cumva, spunând că apostolul s-a referit fără îndoială la persoane cumsecade, rezonabile și acceptabile. Dar nu, el continuă adăugând: „cum v-a primit și pe voi Hristos.” Ai fost tu cumsecade, rezonabil și acceptabil? Nu, dar El te-a primit – cu defectele tale, așa cum ești – și încă te primește! Poate spui: „Dar cineva trebuie să-i îndrepte pe acești oameni și să le ceară să se poarte frumos, nu-i așa?” Adică așa cum ți-a cerut și ție Hristos, înainte să te primească?! Creștinii din Roma acceptau cu greu frații mai puțin experimentați și apostolul Pavel i-a mustrat: „Primiţi bine pe cel slab în credinţă şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice… fiindcă Dumnezeu l-a primit…” (Romani 14:1-3). A-i îndrepta pe oameni nu intră în atribuțiile noastre; acceptarea, însă, da. Dumnezeu ne cheamă să-i acceptăm pe cei ce nu sunt spirituali, pe cei carnali, insuportabili, cu o doctrină înșelătoare, pur și simplu „răi”. Nu trebuie să-i aprobi, nu trebuie să-ți placă de ei sau să fii de acord cu ei, dar acceptarea lor nu este ceva opțional. Nu există clasă de elită, privilegiată, sau un „cerc de inițiați”! Noi suntem pe calea cea dreaptă datorită acestor două realități: păcatul nostru și crucea! Iudeii și neamurile se disprețuiau unii pe alți, chiar și după mântuire. Toți doreau ca ceilalți să se schimbe și să devină ca ei. Dar apostolul Pavel a tăiat răul de la rădăcină, a pus punctul pe i și le-a spus ce a făcut Hristos în sensul acesta: „El… a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.” (Efeseni 2:14-16). Datoria noastră este să-i acceptăm pe oameni… și să-L lăsăm pe Dumnezeu să-i schimbe!

NU TE ÎNDEPĂRTA DE DUMNEZEU!

„Să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.” (Evrei 2:1)

     Biblia ne învață: „să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele” și ne întreabă „cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare…?” (Evrei 2:1, 3). Să reținem expresiile: „a se depărta” și „a fi nepăsător”. Aceste cuvinte ar trebui să declanșeze alarma spirituală din viața fiecărui credincios. Declinul lui Samson s-a produs treptat, el nici nu și-a dat seama că se întâmplă. Ca și cum ar fi dispus de o telecomandă miraculoasă, el se obișnuise să aibă acces la puterea lui Dumnezeu și să înfrângă orice dușman și orice obstacol. Dar păcatul și satisfacerea propriilor dorințe au contribuit la prăbușirea sa. Când Dalila i-a spus: „Filistenii sunt asupra ta, Samson!”, el s-a trezit din somn şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte şi mă voi scutura.” Nu ştia că Domnul Se depărtase de el. Filistenii l-au apucat…” (Judecători 16:20-21). Fii cu mare băgare de seamă: când ești neatent sau nepăsător față de Dumnezeu, începi să te îndepărtezi de El! Rugăciunile tale nu mai sunt la fel de eficiente. Nu mai exerciți o influență divină în viața celor din jurul tău. Aluneci spre vechile obiceiuri și tipare. Refuzi să-i ierți pe cei ce te-au ofensat. Nu mai reușești să-ți ceri iertare de la cei pe care i-ai rănit. Începi să faci ce este oportun și confortabil, nu ce este bine. Ai atitudini de teamă și resentiment. Îți alimentezi firea păcătoasă și neglijezi omul cel nou. Acestea sunt dovezi clare că ai nevoie de o verificare la nivel spiritual. Roagă-L pe Dumnezeu astăzi să-ți semnaleze acele atitudini, activități și relații care trebuie rezolvate, și începe să le alungi din viața ta. Vestea bună este că atunci când ești ascultător de Cuvântul lui Dumnezeu și de călăuzirea Duhului Său cel Sfânt, îți recâștigi vitalitatea spirituală, și Dumnezeu te poate folosi mai eficient. Așadar, nu te mai îndepărta de Dumnezeu!

CÂT DE BINE ÎL CUNOȘTI PE DOMNUL ISUS?

„Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut…?” (Ioan 14:9)

     Între Domnul Isus și Filip a avut loc un dialog fascinant. Când Filip a spus: „Doamne… arată-ne pe Tatăl!…”, Isus i-a răspuns: „De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe?” (Ioan 14:8-9). Fiecare dintre noi poate învăța o lecție din acest pasaj. Poți să mergi la biserică în mod regulat, poți sluji în comitet, poți cânta în grupul de laudă și închinare, poți da îndemnuri de la amvonul bisericii – și cu toate acestea să nu-L cunoști cu adevărat pe Domnul! Pentru a cunoaște cu adevărat o persoană, trebuie să petreci timp cu ea, și să-ți deschizi inima… Cu alte cuvinte, relația trebuie să fie prioritatea ta. Ceea ce citești/auzi acum se numește „devoțional” pentru că scopul său este acela de a te aduce în starea de a fi devotat lui Hristos mai mult decât oricărui alt lucru. Înseamnă asta că le vei neglija pe celelalte? Nu, de fapt toate celelalte domenii din viața ta vor înflori. Biblia spune: „El Şi-a arătat căile Sale lui Moise şi lucrările Sale copiilor lui Israel” (Psalmul 103:7). Poporul Israel a cunoscut lucrările lui Dumnezeu pentru că le-au văzut, dar Moise a cunoscut căile Domnului pentru că a fost suficient de aproape de El ca să-I înțeleagă gândirea și motivația pentru care a făcut toate acestea. De trei ori, Domnul Isus l-a întrebat pe Petru: „Mă iubeşti?” (Ioan 21:15-17). De două ori Petru a răspuns: „Da.” A treia oară, oarecum deranjat de insistența Domnului Isus, el I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii, ştii că Te iubesc” (Ioan 21:17). Să reținem cuvintele: „Doamne, Tu știi…” Pe alții îi poți păcăli și te poți păcăli chiar și pe tine însuți, dar Domnul cunoaște nivelul și calitatea dragostei tale pentru El. Astăzi dorința Lui este să te apropie mai mult de El. Ești gata?

AI NEVOIE DE ALȚII!

„Dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă…” (Eclesiastul 4:12)

     Ken Blanchard (cunoscut autor și conferențiar american pe teme de leadership și management) a spus: „Niciunul dintre noi nu este la fel de deștept ca noi toți laolaltă!” Oricât de mult ne-ar plăcea să credem că le știm pe toate, dacă suntem cinstiți, fiecare suntem conștienți că avem goluri și domenii în care nu avem experiență. Tu ai avut experiențe pe care alții nu le-au avut; ceilalți au avut experiențe pe care tu nu le-ai avut… și când vă întâlniți, folosiți experiența și cunoștințele reciproce. Domnul Isus a trimis 70 de ucenici în grupuri de câte doi. De ce? 1) Pentru sprijin. „Dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă…” 2) Pentru iluminare. Dramaturgul Ben Jonson a spus: „Cel care primește învățătură numai de la el însuși are un prost drept învățător.” 3) Pentru sfătuire. Pastorul unei biserici a prezentat enoriașilor o persoană pe care o ia cu el în călătoriile misionare și le-a spus: „Sunt vulnerabil în fața ispitei, iar el este supraveghetorul și sfătuitorul meu.” Și s-a lăsat o tăcere adâncă! Uneori ai nevoie de alinare, alteori ai nevoie de mustrare. E nevoie de smerenie să recunoști asta, și de siguranță emoțională pentru a implementa lucrul acesta. Până nu înțelegi că ceilalți te pot ajuta să duci o viață mai plină și mai bună decât ai putea de unul singur, te legi de mâini și-ți limitezi potențialul. Câtă vreme scopul tău este s-o iei înaintea celorlalți, și nu să lucrezi cu ei – îți vei limita viitorul. Cei înțelepți înțeleg puterea gândurilor împărtășite, înțeleg că atunci când prețuiesc gândurile și ideile altora, au parte de rezultatele combinate ale gândurilor împărtășite, și realizează mai mult decât ar putea realiza vreodată pe cont propriu. Așadar, acceptă azi că și tu ai nevoie de ceilalți!

RENUNȚĂ LA ACESTE LUCRURI!

„Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte…” (Psalmul 27:4)

     Pentru a fi biruitor în viață, există anumite lucruri la care trebuie să te gândești: 1) Nu poți fi prieten cu oricine. Domnul Isus a iubit toți oamenii, dar Și-a petrecut aproape tot timpul cu 12 persoane cărora le-a dat învățătură. Și a petrecut timp în plus cu Petru, Iacov și Ioan, cercul Său de prieteni apropiați. La sfârșitul vieții Sale, El a putut declara: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.” (Ioan 17:4). 2) Nu poți face orice. Din cauza ritmului alert al vieții de astăzi, oamenii au tendința de a face mai multe lucruri odată. Dar trecerea de la o sarcină la alta te poate costa până la 40% din eficiența ta! Potrivit cercetătorilor, vei reuși să termini mai multe lucruri dacă te concentrezi pe câte o sarcină, nu dacă treci mereu de la una la alta. Psalmistul David a spus: „Un lucru cer de la Domnul și-l doresc fierbinte…” – unul, nu mai multe! 3) Nu poți fi un „supererou”. Trebuie să existe un echilibru între lumea ta privată și cea publică. E o iluzie să crezi că poți cunoaște pe toată lumea, că poți face totul, că poți merge peste tot și că poți avea orice. Nu trebuie să cunoști 99% despre toate lucrurile din viață; trebuie doar să te concentrezi pe acel 1% care îți oferă cea mai mare răsplată. Dacă ești distras cu prea mare ușurință, ai nevoie în viața ta de persoane pe care să poți conta și care să te ajute să te ridici. Trebuie să știi care sunt lucrurile pentru care merită și cele pentru care nu merită să fii deranjat. Concluzie: Pentru a ajunge mai sus și a realiza lucruri mai mari, tu trebuie să fii dispus să renunți la anumite lucruri. Uneori chiar și la lucruri care ție ți se par bune!

ÎNVĂȚĂTURI DE LA O INIMĂ FRÂNTĂ

„Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale…” (Psalmul 51:12)

     O inimă frântă nu se poate vindeca muncind 16 ore pe zi, transpirând la sala de fitness sau folosind substanțe care o binedispun, ca de pildă alcoolul sau drogurile. Acestea îți pot produce o restabilire temporară, dar nu aduc o vindecare de durată. După ce a căzut în păcat și rușine, împăratul David s-a rugat: „Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale…” Dar există o veste bună: Dumnezeu îți poate reda ce ai pierdut și te poate învăța lucruri despre tine pe care nu le-ai știut, și care te vor face un om mai bun… Una dintre învățăturile pe care ni le dă Dumnezeu este cea despre iertare. Nu poți să ții sabia neiertării deasupra capului cuiva și să aștepți să găsești iertare pentru tine însuți. Iertarea este doar un cuvânt până când o exerciți. Pacea minții și încrederea în Dumnezeu depind de dorința ta de a extinde harul asupra celorlalți (vezi Marcu 11:25). Cea de-a doua învățătură pe care ne-o dă Dumnezeu este despre relații. Unele dintre ele îți vor aduce mai multă durere decât plăcere. Trădarea lui Iuda, oricât de dureroasă, a fost instrumentul prin care s-a produs cel mai important eveniment din istorie – crucea de pe Golgota. Oare asta înseamnă că oricine poate intra în viața ta și să facă ce dorește? Nu; accesul lor la persoana ta este limitat de scutul planului lui Dumnezeu. Unii îți vor aduce mângâiere, iar alții îți vor zidi caracterul… și tu ai nevoie de ambele. Cea de-a treia învățătură pe care ne-o dă Dumnezeu este despre acceptarea voii Sale. Iată cum ni-L prezintă Biblia pe Dumnezeu: „Cel ce deschide şi nimeni nu va închide, Cel ce închide şi nimeni nu va deschide.” (Apocalipsa 3:7). Indiferent dacă Dumnezeu deschide o ușă sau o închide, încrede-te în El și spune: „Da, Doamne!” pentru că El te iubește și Se gândește numai la ce e mai bun pentru tine. Așadar, mai ales dacă ai inima frântă – acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!