ÎNVIEREA DOMNULUI

„Am fost răstignit împreună cu Hristos…” (Galateni 2:20)

     Crucea trebuie să devină o parte vitală a vieții tale. De ce? Pentru că ai trei dușmani neobosiți pe care trebuie să-i învingi în fiecare zi: păcatul, Satan și sinele. Cum îi poți învinge? Prin Hristos care te întărește. Apostolul Pavel scrie: „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” Tu spui: „E prea greu să trăiesc o viață de creștin!” Nu, nu e greu… e imposibil! Singura cale este să lași puterea și persoana lui Hristos să trăiască prin tine! De aceea apostolul Pavel a scris: „departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!” (Galateni 6:14). După ani de zile petrecuți într-un lagăr de muncă din Rusia, Aleksandr Soljenițîn a ajuns atât de deprimat încât dorea să moară. Și-a aruncat lopata, s-a îndreptat spre o bancă și s-a așezat, știind că în orice moment gardianul putea să treacă pe acolo și să-l bată cu propria lui lopată, până la moarte… În acel moment, un coleg de muncă a luat un băț și a desenat pe nisip, la picioarele lui Soljenițîn, semnul crucii. Când s-a uitat la el, i s-a schimbat întreaga perspectivă. Înțelegând că crucea lui Hristos reprezintă cea mai mare putere din univers, s-a ridicat încet, și-a luat lopata și s-a întors la muncă… sub semnul crucii! Și tu trebuie să faci la fel: în fiecare zi, reamintește-ți: „Domnul Isus a murit pentru mine. Eu am murit împreună cu El. Când mor față de mine însumi, El locuiește în mine. Când El locuiește în mine, pot să trăiesc pentru El!” Acesta este secretul unei vieți creștine victorioase. Așadar, fii plin de bucurie astăzi! „Hristos e viu, și vii sunt toți aceia ce cred în jertfa Sa!”

IMPORTANȚA CALVARULUI (4)

„Înțelepții… au nesocotit Cuvântul Domnului, şi ce înţelepciune au ei?” (Ieremia 8:9)

     Nu vei înțelege niciodată mesajul Calvarului și nu vei avea parte de beneficiile mântuirii dacă nu îngenunchezi la crucea de pe Golgota și nu-L primești pe Isus Hristos ca mântuitor al tău personal. Se spune că un mare predicator a plecat într-o excursie în Italia; un prieten i-a sugerat să meargă într-un sat anume, ca să vadă tabloul crucificării lui Hristos. „Cum arată?” a întrebat el. Prietenul i-a răspuns: „Nu contează cum arată. Vreau să-l vezi. Te rog să-mi promiți.” El a spus: „Bine.” S-a dus în sat și a vizitat capela unde se afla pictura. Bătrânul îngrijitor l-a întrebat: „Ai venit să vezi tabloul, nu-i așa?” El a răspuns: „Da, așa e.” Îngrijitorul i-a zis: „Urmează-mă.” Marele predicator nu era pregătit pentru ce urma să vadă. În locul unei capodopere impresionante, el a văzut o pictură jalnică, din care n-a priceput nimic. „Nu înțeleg, ce-i asta?!” a zis el. Îngrijitorul i-a spus: „Vino mai aproape.” El s-a apropiat… „Și mai aproape”, i-a zis îngrijitorul… care i-a cerut apoi: „Îngenunchează!” Predicatorul a îngenuncheat… și în timp ce stătea în genunchi la picioarele crucii, s-a uitat în sus și a văzut puterea și frumusețea tabloului și a izbucnit în lacrimi. Numai când îți lași la o parte mândria, ideile preconcepute, abordarea intelectuală și te smerești, poți să fii transformat de mesajul crucii. Să rămânem cu gândul comunicat de Duhul Sfânt prin ap. Pavel (1 Corinteni 1:18): „Propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării: dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu.”

IMPORTANȚA CALVARULUI (3)

„Propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării” (1 Corinteni 1:18)

     Faptul că Isus Hristos a murit pe cruce, pentru păcatele noastre, pare o nebunie pentru unii. Filozofia lor sună în felul următor: „Dacă nu pot înțelege, nu pot accepta.” Și iată ce nu înțeleg ei, sau înțeleg greșit: că mântuirea vine numai prin credință. „Dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor” (Matei 18:3). Credința simplă, ca a unui copil, în lucrarea mântuitoare a lui Hristos pe cruce este tot ce trebuie. Se spune că un student a primit nota zero la test. Supărat, el i-a zis profesorului: „Nu merit nota aceasta!” Profesorul a zâmbit amar și i-a spus: „Sunt de acord, însă nu am o notă mai mică decât zero pe care să ți-o pot da!” Aceasta este părerea lui Dumnezeu despre înțelepciunea noastră. „Înţelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3:19). Se spune că în timpul unei inundații, un bărbat stătea pe acoperișul casei sale și se ruga: „Doamne, Te rog, salvează-mă.” În scurt timp a trecut pe-acolo o barcă, și cel ce vâslea s-a oferit să-l ducă într-un loc sigur. Dar el a spus: „Nu, Dumnezeu va avea grijă de mine!” Apele au continuat să crească trecând dincolo de brâu. Deodată, un elicopter a apărut deasupra lui și din el i s-a aruncat o scară de care să se agațe; răspunsul lui a fost: „O, nu, Dumnezeu va avea grijă de mine!” La scurt timp după aceea, bărbatul acela s-a înecat. Când a ajuns în fața lui Dumnezeu, el L-a întrebat: „De ce nu m-ai salvat?” Dumnezeu i-a răspuns: „Ți-am trimis o barcă și un elicopter. Ce mai voiai?” La cruce, Dumnezeu a făcut tot ceea ce era necesar ca să te salveze. Tot ce ai tu de făcut este să te încrezi în Isus Hristos, și vei primi darul salvării și al vieții veșnice!

IMPORTANȚA CALVARULUI (2)

„Noi propovăduim pe Hristos cel răstignit” (1 Corinteni 1:23)

     Apostolul Pavel scrie: „Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi Grecii caută înţelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru Iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemaţi, fie Iudei, fie Greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:22-24). Nu există o cale a evreilor prin care poți fi mântuit, sau o cale a neamurilor prin care poți fi mântuit; există doar calea crucii! Cu toții avem aceeași nevoie. Nevoia noastră este să cunoaștem adevărul Scripturii și să împlinim ce ni se spune. Avem nevoie de înțelepciunea de a ști ce să facem și avem nevoie de putere ca să facem lucrul acela. Și Hristos ni le oferă pe ambele. Billy Graham a predicat odată în fața unei mari mulțimi de oameni în Dallas, Texas, dar foarte puțini au fost cei care au răspuns la mesajul său. În timp ce părăsea scena, un bătrân i-a zis: „Mesajul tău a fost bun, dar nu ai predicat despre cruce.” Întors în camera sa, Billy Graham a plâns și a luat următoarea hotărâre: „Nu voi mai rosti nicio predică dacă în centrul ei nu se află crucea!” Începând din acea zi, Dumnezeu l-a folosit pentru a câștiga mai mulți oameni pentru Hristos decât orice alt predicator din istorie. În fiecare om există „ego-ul”, sau sinele, suficient de mare încât să-și dorească să „contribuie” la mântuire prin fapte bune. Dar asta nu se poate! Compozitorul Robert Lowry ne-a lăsat minunatul imn: „Ce mă spală de păcat? Numai sângele lui Isus. Ce mă face alb, curat? Numai sângele lui Isus. O, fluviu minunat, ce spală de păcat, Cu Tatăl m-a-mpăcat, Prin Sfânt sângele lui Isus!”

IMPORTANȚA CALVARULUI (1)

„În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos” (Galateni 6:14)

     Este interesant faptul că Domnul Isus nu ne cere să ne aducem aminte de nașterea sau de învierea Sa, deși noi știm că trebuie, ci El ne spune să ne amintim de moartea Sa. Când a instituit Cina Domnului, Hristos a spus: „să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” (Luca 22:19). Apostolul Pavel spune: „În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos.” Crucea, la fel ca spânzurătoarea, sau scaunul electric, este un instrument al morții. Așadar, de ce să ne lăudăm cu ea? Din cauza a ceea ce s-a întâmplat la crucea de la Golgota. Când Domnul Isus Hristos a strigat: „S-a isprăvit!”, toate păcatele tale, din leagăn și până la mormânt, au fost plătite. Deci, crucea este primul și ultimul cuvânt al lui Dumnezeu în ceea ce privește mântuirea. Este primul Său cuvânt deoarece Domnul Isus a fost „Mielul, care a fost junghiat” (Apocalipsa 13:8). Și crucea este ultimul cuvânt al lui Dumnezeu despre mântuire, căci în ceruri vom cânta: „ai fost junghiat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.” (Apocalipsa 5:9). Nu există un „plan B” pentru mântuire. Singurul drum care duce în cer trece pe la Calvar. Nu poți omite Calvarul, n-ai cum să-l ocolești, dacă vrei să fii mântuit. Biblia ne spune: „fără vărsare de sânge, nu este iertare” (Evrei 9:22). Când privești astăzi la cruce, vezi blestemul păcatului, prețul păcatului și tratamentul pentru păcat. Și când te gândești la crucea Domnului Isus, să-ți amintești că El a făcut-o pentru tine… pentru noi!

O STARE DE SPIRIT PLINĂ DE PACE

„Pacea lui Dumnezeu… vă va păzi inimile şi gândurile…” (Filipeni 4:7)

     Cuvântul „îngrijorare” provine dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă „a împărți mintea.” Îngrijorarea te rupe în două; în loc să te încrezi în promisiunile lui Dumnezeu, rămâi concentrat pe problemele tale. Îngrijorarea este ca un balansoar – îți dă ceva de făcut, dar nu te duce nicăieri. În loc să te elibereze de necazurile zilei de mâine, îți răpește puterea din prezent… or, nu-ți poți permite s-o pierzi! Așadar, cum poți să nu te mai îngrijorezi? Biblia ne oferă un răspuns în două părți: partea lui Dumnezeu și partea ta. Partea noastră include rugăciunea și mulțumirea: „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.” (Filipeni 4:6). Pentru a te îngrijora mai puțin, trebuie să te rogi mai mult și să nu uiți să-ți exprimi mulțumirea. Poți merge la Dumnezeu, plin de încredere, ca să Îi ceri următorul lucru de pe listă, numai după ce ți-ai făcut timp să Îi mulțumești pentru ultimul lucru pe care l-ai primit. Și care este partea lui Dumnezeu? „Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:7). Ai remarcat expresia „pacea lui Dumnezeu”? Imaginează-ți că ai starea de spirit pe care o are Dumnezeu! Ai impresia că El se luptă cu neliniștile și îngrijorarea? Sau că-și frânge mâinile și le cere îngerilor pastile antistres? Bine, dar El este Dumnezeu – spui tu! Corect! Și este Dumnezeul tău! Problema ta nu este mai plină de provocări pentru Dumnezeu decât este o rămurică pentru un elefant. El Se bucură de o pace desăvârșită pentru că Se bucură de o putere desăvârșită – iar El îți oferă această pace și această putere, prin Duhul Sfânt, și ție. Când îți faci partea prin rugăciune și mulțumire, vei experimenta și tu, cu siguranță, o stare de spirit plină de pace.

PERSPECTIVA LUI DUMNEZEU

„O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!”(Psalmul 27:13)

     Când alegi să vezi lucrurile și problemele din perspectiva lui Dumnezeu, ceea ce simți se schimbă. Singurul lucru care te face să-ți păstrezi acele sentimente negative este gândirea ta. „El este ca unul care îşi face socotelile în suflet. „Mănâncă şi bea” îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine” (Proverbele 23:7). Când începi să deprinzi gândirea corectă, viața ta o va lua în direcția corectă. Dar nu uita: nu ai devenit un negativist peste noapte, și la fel nu vei deveni o persoană pozitivă peste noapte. Așadar, ce ai de făcut? 1) Înlocuiește-ți gândirea negativă cu gânduri „vrednice de cinste” (Filipeni 4:8). Ocupă-te de gândurile distrugătoare la fel cum te ocupi de muștele care te bâzâie când mergi la picnic – alungă-le! Prin exercițiu și perseverență, vei reuși. Poți lua această hotărâre! 2) Adu-ți aminte de bunătatea lui Dumnezeu față de tine din trecut, înainte de a te pregăti pentru viitor. Shakespeare a spus: „Ar fi bine să nu lași nici ziua, nici noaptea să treacă nebinecuvântate, și întotdeauna să-ți aduci aminte de ceea ce ți-a făcut Dumnezeu.” Împăratul David a exclamat (Psalmul 27:13-14): „O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!… Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” Noi nu avem mai multe probleme decât alții, doar că ne gândim la ele mai des. Oprește-te și repetă acest enunț! Ceea ce gândești produce ceea ce simți! Dacă nu crezi asta, încearcă să fii furios fără să ai gânduri pline de mânie, sau să fii trist fără să ai vreo supărare. Pentru a experimenta un sentiment, trebuie să întreții gândul care-l produce. Această informație schimbă vieți – și ți-o va schimba și pe a ta, dac-o iei în seamă!

STRIGĂ-L PE ISUS!

„Mulţi îl certau să tacă; dar el şi mai tare striga…” (Marcu 10:48).

     Încearcă să-ți imaginezi că ai fost orb toată viața, până acum, și că apoi dintr-o dată îți capeți vederea în mod miraculos. Și prima față pe care o vezi este… a Domnului Isus! Asta s-a întâmplat cu Bartimeu. Domnul Isus trecea pe lângă locul în care cerșea el, în fiecare zi. Dându-și seama că era o ocazie care se ivește o dată în viață, Bartimeu a strigat după ajutor, din toți plămânii… Uneori parcă rugăciunile respectabile, cuminți n-au efect. Situațiile disperate necesită măsuri disperate. Uneori trebuie să strigi către Dumnezeu din adâncul sufletului tău! „Isus S-a oprit” (vers. 49) când a strigat Bartimeu. Strigătul tău va atrage atenția Lui Dumnezeu. David a spus: „am strigat către Tine, şi Tu m-ai vindecat.” (Psalmul 30:2). Nu fi reticent, fii încrezător! „Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16). Biblia ne mai spune că „Orbul şi-a aruncat haina; a sărit, şi a venit la Isus” (Marcu 10:50). Cred că a făcut asta din două motive: întâi, o haină lungă l-ar fi putut încurca; al doilea, hainele îl dădeau de gol că era cerșetor. Pentru a ajunge la Domnul Isus, trebuie să fii dispus să arunci tot ce îți stă în cale: rușinea și eșecul trecutului, lipsurile și limitările, etichetele pe care ți le-au pus ceilalți. Când Dumnezeu te restaurează și te vindecă, nu mai trebuie să porți aceleași haine vechi. Și iată încă un gând: când Bartimeu și-a recăpătat vederea, el s-a hotărât să-L urmeze pe Isus (vezi vers. 52). Și tu trebuie să faci la fel!

ÎN SALA DE AȘTEPTARE A LUI DUMNEZEU (2)

„Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima, şi nădăjduieşte în Domnul!” (Psalmul 27:14)

     Dumnezeu a dat poporului Său o poruncă importantă. „De trei ori pe an, toţi cei de parte bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel. Căci voi izgoni neamurile dinaintea ta şi-ţi voi întinde hotarele; şi nimeni nu-ţi va pofti ţara în timpul când te vei sui de trei ori pe an ca să te înfăţişezi înaintea Domnului” (Exodul 34:23-24). Imaginează-ți! De trei ori pe an trebuiau să se oprească din munca lor și să petreacă timp cu Dumnezeu – rugându-se, închinându-se, căutând călăuzirea Sa, și primind îndrumare pentru viitor. Îți poți imagina ce s-ar întâmpla dacă și tu ai face lucrul acesta, măcar de trei ori pe an? Să ne bizuim pe promisiunea: „îți voi întinde hotarele.” În timp ce te închini lui Dumnezeu și taci înaintea Sa, El va lupta în locul tău. Și diferența dintre tine și Dumnezeu este că dacă tu ai putea să pierzi, El nu a pierdut niciodată vreo luptă! Să reținem și cuvintele: „nimeni nu-ți va pofti țara.” Nu trebuie să te îngrijorezi cu privire la competiția ori luptele care te așteaptă. Dumnezeu a poruncit acest pelerinaj de trei ori pe an ca să-și învețe poporul următorul principiu: „cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.” (Isaia 40:31). Așadar, iată ce opțiuni ai astăzi: Să continui să te stresezi; sau, să primești puterea și strategia de care ai nevoie de la Dumnezeu. Așadar, fă-ți timp pentru Dumnezeu!

ÎN SALA DE AȘTEPTARE A LUI DUMNEZEU (1)

„Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El” (Psalmul 37:7)

     Când te afli în sala de așteptare a unui cabinet medical, există câteva lucruri pe care nu ai voie sau nu ar trebui să le faci; de exemplu: să încerci să tratezi alți pacienți sau să-i lași să te trateze ei pe tine; să ceri personalului de la recepție un stetoscop sau un aparat de măsurat tensiunea… așa cum n-ar fi deloc înțelept din partea ta să întrebi persoana de lângă tine: „Ce medicamente luați? Mă gândesc să le încerc și eu!” Se numește sală de așteptare deoarece asta ai de făcut: să aștepți. Însă nouă nu ne place să așteptăm. Ne croim drum în trafic, căutând o bandă mai rapidă; în timp ce cuptorul cu microunde ne încălzește mâncarea, batem cu degetul în masă: „hai odată, hai odată.” Nu ne place să așteptăm nimic, nici măcar pe Dumnezeu. În Scriptură, când se vorbește despre relația noastră cu Dumnezeu, cuvântul „așteaptă” apare în mod constant. Și iată ce nu reușim noi să înțelegem: că în timp ce noi așteptăm, Dumnezeu lucrează. Domnul Isus a zis: „Tatăl Meu lucrează până acum” (Ioan 5:17). Anunțul ce tronează în sala de așteptare a lui Dumnezeu este (Psalmul 46:10): „Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!”. Te poți opri – pentru că El este activ, și te poți odihni – pentru că El este ocupat. A aștepta, biblic vorbind, nu înseamnă să-ți asumi ce e mai rău sau să te îngrijorezi, să te mânii, să ai pretenții sau să preiei controlul. Așteptarea nu este inactivitate. Așteptarea este efortul susținut de a rămâne concentrat pe Dumnezeu, prin rugăciune și credință. A aștepta înseamnă „să taci înaintea Domnului, să nădăjduiești în El și să nu te mânii.” Dumnezeu este Medicul Suprem. Te afli în sala Lui de așteptare. El știe mai bine decât tine ce te doare, și are leacul prin care să te vindece. Așadar, încrede-te în El – și așteaptă!