„Adu-le aminte să fie… cumpătaţi, plini de blândeţe faţă de toţi oamenii.” (Tit 3:1-2)

     Niciunul dintre noi nu scapă de momentele dificile; Domnul Isus le-a zis ucenicilor Săi: „În lume veți avea necazuri…” (Ioan 16:33). Verdell David scria: „Deși s-ar putea să suferim de aceeași boală, de relații frânte, de dizabilități și de eșec, încercarea de a compara suferințele înseamnă ignorarea dinamicii unice a fiecărei vieți individuale. Dacă asculți întâmplările de la întâlnirea alcoolicilor anonimi, unde toți vin laolaltă cu dependența lor comună, vei descoperi că fiecare suferință, fiecare durere de inimă, fiecare pierdere, fiecare interacțiune dintr-o relație cunoaște anumite grade sau întorsături pe care nimeni altcineva nu le-a mai experimentat în același fel. Trebuie să rezistăm tentației de a ne vedea propriile dureri ca fiind mai devastatoare sau mai puțin importante decât ale altora. Ale mele sunt unice pentru mine și dacă le voi confrunta sincer și deschis, trebuie să accept că ceea ce mi se întâmplă merită atenția și respectul meu.” Apostolul Pavel îi scria lui Tit să îndemne: „Să fie… cumpătaţi, plini de blândeţe faţă de toţi oamenii.” Respectă diferențele dintre tine și ceilalți, chiar și când ați trecut prin experiențe similare. Nu întrerupe discuția cu o predică în trei puncte sau cu un discurs pregătit dinainte. „Cine are o inimă înţeleaptă este numit priceput, dar dulceaţa buzelor măreşte ştiinţa” (Proverbele 16:21). Nu ai cum să greșești față de cineva care suferă, dacă pur și simplu te întâlnești cu acea persoană, o îmbrățișezi, o asculți, îi spui că-ți pasă și că te rogi pentru ea. E în continuare adevărat (chiar dacă poate părea un clișeu): oamenilor nu le pasă cât de mult știi, până nu știu cât de mult îți pasă! Nu când ești insistent, încrezut și te porți ca și cum le-ai ști pe toate – arăți dragostea lui Dumnezeu, ci când ești și te comporți ca ea: „curat, pașnic, blând, uşor de înduplecat, plin de îndurare… fără părtinire, nefățarnic.” (Iacov 3:17). Așadar, respectă diferențele!

„Dacă suntem necredincioşi, totuşi El rămâne credincios, căci nu Se poate tăgădui singur.” (2 Timotei 2:13)

     Iată un lucru de care trebuie să te bucuri foarte tare: credincioșia lui Dumnezeu față de tine nu depinde de credincioșia ta față de El. Biblia spune: „Dacă suntem necredincioși, totuși El rămâne credincios…” Păcatele tale te scot în afara voii lui Dumnezeu, dar ele nu te vor scoate din aria Sa de acțiune. Catherine Marshall a povestit despre un moment personal de încercare, pe care l-a traversat după ce a scris romanul intitulat „Gloria”. Începuse să scrie la această carte în 1969, dar a abandonat proiectul după doi ani și jumătate. Pentru ea, manuscrisul nepublicat a fost ca „un deces în familie.” În încercarea de a-și împăca gândurile și sentimentele aflate în conflict, a petrecut o vreme la un centru de refacere. Și în timp ce se afla acolo, a recitit pasajul din cartea Numeri despre „șerpii înfocați” care au năvălit peste israeliți. Israeliții și-au dat seama că șerpii erau o pedeapsă pentru păcatul lor și au strigat către Domnul în semn de pocăință. Domnul i-a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat, şi spânzură-l de o prăjină; oricine este muşcat, şi va privi spre el, va trăi.” (Numeri 21:8). Catherine Marshall a înțeles că (la fel cum israeliții au luat lucrul care i-a rănit, l-au ridicat spre Dumnezeu și au fost vindecați) și noi putem să recunoaștem greșelile și păcatele noastre, să le aducem înaintea lui Dumnezeu în rugăciune și să credem că El ne iartă și ne vindecă. Ea a scris apoi: „Când cineva dintre noi o ia pe o cale greșită (sau doar nesigură) în viață, devenind arogant, fără credință, irascibil sau fricos – Dumnezeu îi va arăta o cale de scăpare.” Chiar și când rătăciți, Dumnezeu vă iubește atât de mult, încât vă va atrage înapoi la Sine, din nou. Pentru că deși noi „suntem necredincioși, El rămâne credincios” Cuvântului Său!

„Veniţi la Mine… şi învăţaţi de la Mine…” (Matei 11:28-29)

     Imaginează-ți că ești un elev care studiază astronomia. Citești despre prima misiune pe lună și începi să-ți întrebi profesoara tot felul de lucruri legate de călătoria în spațiu: „Cum e pe lună?” Profesoara îți răspunde: „Ei bine, mă gândesc că…” sau „Cred că…” sau „Probabil…” Ea nu a fost niciodată pe lună. Dar în următoarea zi intră în clasă astronautul Neil Armstrong. „Acum poți să întrebi…” îți spune profesoara, și Armstrong îți răspunde la fiecare întrebare ferm și clar. El cunoaște luna; a umblat pe ea. Fără presupuneri, speculații sau ezitări – el vorbește în cunoștință de cauză, și e convingător. La fel a vorbit și Isus: „El îi învăţa ca unul care avea putere…” (Matei 7:29). El cunoaște mărimea cerului. El cunoaște versurile cântărilor intonate de corul de îngeri. El are o cunoaștere unică, inegalabilă a lui Dumnezeu – și dorește să ți-o împărtășească: „Nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, în afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, în afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere” (Matei 11:27). După care adaugă: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi… învăţaţi de la Mine… şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11:28-29) Să luăm aminte la cuvintele acestea „învățați de la Mine”. „Învățați de la Mine” cum să vă gestionați banii, căsnicia și stările de spirit. „Învățați de la Mine” cum să trăiți frumos pe pământ și cum să ajungeți în cer când muriți. Și, nu-i așa că avem nevoie de astfel de învățătură? Era informației a devenit era confuziei: prea mult „ce” și „cum”, și prea puțin „de ce”! Avem nevoie de răspunsuri. Răspunsuri pe care numai Domnul Isus le are! „Pot eu să mă încred în El?” Fără îndoială, doar asigură-te că El este Domnul vieții tale!

„Nu este niciun alt dumnezeu, care să poată izbăvi ca El”. (Daniel 3:29)

     Relatarea despre cei trei tineri iudei din cuptorul cu foc ne învață câteva lecții importante:  1) Când faci voia lui Dumnezeu poți avea necazuri. Nu te aștepta ca lumea să te aprecieze. Uită-te la Domnul Isus: „În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.” (Ioan 1:4-5) 2) Dumnezeu va fi alături de tine în necazul tău. Când Nebucadnețar s-a uitat în cuptor, a remarcat: „Eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului, şi nevătămaţi; şi chipul celui de-al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” (Daniel 3:25). În loc să-i distrugă pe ei, focul a mistuit funiile care îi țineau legați, lăsându-i în libertate. Îmbărbătează-te! Poate ai impresia că circumstanțele te țin legat, dar Dumnezeu te va elibera și te va scoate victorios. 3) Necazul tău va genera mărturia ta. Oamenii se uită la tine. Pentru că lucrurile în care se încred ei nu dau rezultate, se vor întreba și vor dori să vadă dacă lucrul în care te încrezi tu funcționează. Credincioșia ta față de Dumnezeu și intervenția Sa în viața ta vor atinge viețile lor într-o măsură în care teologia ta nu o va putea face niciodată. Toți cei aflați în Babilon știau ce cred tinerii iudei. Dar ei doreau să afle dacă: „Funcționează credința lor și când ești aruncat în foc?!” Cu siguranță, da! 4) Cu cât necazul tău este mai mare, cu atât mai mare este și binecuvântarea ta. „După aceea, împăratul a înălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste, în ţinutul Babilonului” (Daniel 3:30). Iată un principiu biblic pe care te poți baza: când te dovedești credincios în vremuri de necaz, Dumnezeu te va promova și-ți va da mari binecuvântări!

„Pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu”. (2 Corinteni 9:7)

     Filmul „Lista lui Schindler” relatează despre eforturile pe care le-a făcut un om pentru a scoate ce este mai bun dintr-o situație disperată. În calitate de director al unei fabrici de muniție din Polonia, Oskar Schindler a decis să se folosească de funcția sa pentru a salva viețile unor evrei. Schindler a salvat de la camera de gazare mulți evrei (altfel condamnați), angajându-i în fabrică. Dar pentru că era scump să-i țină angajați, încetul cu încetul, și-a lichidat proprietatea sa personală pentru a menține afacerea pe linia de plutire. La sfârșitul povestirii, naziștii sunt înfrânți, iar impactul major al eforturilor lui Schindler este dezvăluit când cei morți sunt numărați și cei rămași în viață merg împleticindu-se spre libertate. Într-una dintre scene, îngenunchind lângă șinele de cale ferată care au purtat mii de evrei spre moarte, Schindler își dă seama de un lucru înfiorător. Ar mai fi putut salva alți câțiva! Copleșit de regrete, plânge pentru că a păstrat câteva proprietăți pe care le avea încă. Dacă ar fi știut când avea să se termine războiul, ar fi făcut mai mult. Dar era prea târziu! Oricum, Oskar Schindler a fost un erou. El a salvat mai mulți evrei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial decât orice altă persoană individuală. Dar, ați fost atenți? El nu se putea gândi decât la ce nu făcuse! Și-ar fi dorit să fi făcut mai mult! Lecția pe care o putem învăța din istoria lui Schindler este următoarea: chiar și aceia care au dăruit cu bucurie, vor privi înapoi în viețile lor cu dorința de a fi făcut mai mult. Dar ce vor face cei care au dăruit mai puțin decât ar fi putut, sau care nu au dăruit niciodată? Îți imaginezi oare la ce se vor gândi când vor sta înaintea lui Dumnezeu, dând socoteală pentru modul în care și-au folosit resursele și fiind răsplătiți în consecință? Reține: „Pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu”, așa că, astăzi caută și folosește orice ocazie de a dărui!

„Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului…” (Evrei 4:16)

     Un al patrulea principiu biblic-cheie în ce privește rugăciunea este încrederea. Încrederea nu înseamnă aroganță, prezumție sau un sentiment de îndreptățire, ci este o siguranță bazată pe ceea ce ești tu în Hristos! Cuvântul lui Dumnezeu ne învață: „Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16) În calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, ai dreptul de a te apropia de El oricând. Și când înțelegi asta, poți birui încercările lui Satan de a te face să te simți nedemn. Dispare pornirea ta firească de a spune: „Știu că Dumnezeu poate, dar mi-e greu să cred că o va face pentru mine!” Gândești astfel când te simți nevrednic. Dar adevărul glorios este că Tatăl ne-a învrednicit în și prin Isus Hristos (vezi Coloseni 1:12). Să reținem și aceste cuvinte: „să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie”, iar harul este un dar nemeritat. Cu alte cuvinte, Dumnezeu îți va da ceva ce nu meriți, atunci când ai credința necesară pentru a-I cere lucrul acela! În plus, Îi ceri în Numele lui Isus Hristos, nu al tău. Tu prezinți înaintea Tatălui ceea ce este Isus, nu ceea ce ești tu. Și încă un gând: dacă ai ascuns păcatul în inima ta, nu te poți ruga cu încredere. Păcatul nemărturisit te face prizonier și Îl închide pe Dumnezeu afară (vezi Psalmul 66:18). Dar vestea bună este că atunci când Îl rogi pe Dumnezeu să-ți descopere păcatul, El o va face! Și atunci trebuie să îl rezolvi neapărat, dacă vrei ca liniile comunicării să rămână deschise. Dacă Dumnezeu îți amintește de o situație în care nu ai făcut ce trebuia, nu încerca s-o mușamalizezi. Recunoaște-o, cere-ți iertare, primește iertarea Sa – și apoi te poți ruga cu încredere!

„Cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.” (Iacov 4:3)

     Privim împreună la câteva principii biblice importante în domeniul rugăciunii. O a treia cheie este să ai un motiv potrivit. Motivul pentru care te rogi este mult mai important decât cuvintele pe care le spui. Motivul reprezintă de ce-ul din spatele cererii. Dumnezeu te primește întotdeauna și te ascultă, atunci când ai o inimă curată care Îl iubește pe El și pe oameni. Pe de altă parte, egoismul nu este primit, răzbunarea nu este acceptată, manipularea și controlul nu sunt permise, gelozia este respinsă – iar rugăciunea pentru a câștiga la loterie nu este luată în seamă. De fapt, tot ce este bazat pe egoism este de neacceptat înaintea Domnului! Cineva l-a întrebat odată pe un băiețel dacă se roagă în fiecare seară. Băiețelul s-a gândit o clipă apoi a răspuns: „Nu, uneori nu am nevoie de nimic!” Îți sună cunoscut? Prima și cea mai importantă motivație pentru a ne ruga este să dezvoltăm o relație profundă cu Dumnezeu. Să ne gândim puțin: cât crezi că ar dura căsnicia ta, dacă ai veni acasă să-ți vezi soția numai când ai nevoie de haine curate, de o mâncare bună și de puțină dragoste? N-ar fi prea lungă, nu-i așa? Același principiu se aplică și în cazul rugăciunii. Domnul Isus a spus: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” (Ioan 15:17) Când îți concentrezi eforturile să „rămâi” în Hristos, vei primi un răspuns la „cererea” ta. Apostolul Iacov ne-a avertizat: „nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.” Adevărul este că ne-am născut egoiști. De aceea trebuie să ne curățăm inimile în mod regulat – iar lucrul acesta necesită analizarea motivațiilor noastre. La început poate fi dureros, dar trebuie s-o faci, dacă dorești ca rugăciunile tale să primească răspuns!

„Dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.” (1 Ioan 5:14)

     Vorbim despre principii biblice cu rol-cheie în ce privește rugăciunea; după credință, cunoașterea voii lui Dumnezeu. Apostolul Ioan scrie: „Îndrăzneala pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” (1 Ioan 5:14-15). Una dintre cele mai sigure modalități de a ști că te rogi după voia lui Dumnezeu este să te rogi în acord cu Scriptura. Folosește versete din Biblie pentru a susține ceea ce spui în rugăciune. Spune: „Doamne, ai promis lucrul acesta în Cuvântul Tău, și eu cred că Tu Îți ții făgăduințele!” Uneori sunt lucruri pentru care vrei să te rogi, dar nu ești sigur dacă sunt după voia lui Dumnezeu, pentru tine, potrivit Scripturii. În acest caz, trebuie să te rogi lui Dumnezeu să ți le dea dacă sunt după voia Lui – și să te ajute să fii mulțumit cu decizia Sa. Sfântul Augustin s-a rugat: „Dă-mi putere Doamne să fac voia Ta ca și cum ar fi voia mea…” D.L. Moody a spus-o astfel: „Adu cererile tale înaintea lui Dumnezeu și apoi spune: facă-se voia Ta, nu voia mea! Cea mai dulce lecție pe care am învățat-o în școala lui Dumnezeu a fost să-L las pe Domnul să aleagă în locul meu!” Poate va trebui să aștepți, pentru că momentul ales de Dumnezeu face parte din voia Sa. Ai răbdare: se va întâmpla! Poate nu vezi încă, dar dacă Dumnezeu a promis, înseamnă că e pe cale să se întâmple! Și nu uita: dacă nu-ți dă ce ai cerut, îți va da ceva mai bun – dacă umbli prin credință și păstrezi o atitudine bună!

„Cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)

     Așa cum o cheie potrivită poate să deschidă o ușă, la fel există anumite principii biblice care au un rol-cheie pentru rugăciune. În următoarele câteva zile, vom medita la câteva astfel de chei. Prima dintre ele este credința. Biblia spune: „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6) Dumnezeu nu răspunde neapărat nevoilor tale. Privește în jurul tău, și vei vedea că toți au nevoi neîmplinite. Așadar, la ce răspunde Dumnezeu? La credința ta! Satan, însă, va încerca să-ți umple mintea cu îndoieli. Și atunci, trebuie să-ți cercetezi inima și să vezi ce spune ea. Poți crede Cuvântul lui Dumnezeu în inima ta, chiar dacă mintea ta îl pune la îndoială. Așa că bazează-te pe ceea ce este în inima ta, și nu pe ce ai în mintea ta! Uneori îndoiala apare când îți este distrasă atenția. Când ești distras de la promisiunile lui Dumnezeu, începi să te îndoiești. Și când te concentrezi tot mai mult asupra problemelor tale, credința ta începe să se clatine. În acele momente, tu trebuie să te focalizezi din nou, ca un laser, pe promisiunile lui Dumnezeu – și să privești doar cu coada ochiului la problemele tale. Nu încerca să le negi, dar nu le acorda atenția pe care nu le-o datorezi. Biblia spune: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale.” (Iacov 1:5-8) Așadar, rămâi ancorat în Cuvântul lui Dumnezeu, și nu te abate de la el când împrejurările încep să se schimbe!

„Să-L cunosc pe El…” (Filipeni 3:10)

     Apostolul Pavel scria filipenilor, între altele, că dorința sa era: „să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui.” Să privim mai atent la acest verset. 1) „Să-L cunosc pe El (Hristos)…” Cuvântul „a cunoaște” ne duce cu gândul la o relație profundă dintre două persoane care se iubesc. Cunoașterea lui Hristos implică dorință, timp și efort din partea noastră. 2) „Să cunosc… părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui…” Ce este mort în viața ta și necesită înviere? Nu există nicio problemă pe care puterea învierii lui Hristos să n-o poată rezolva! Și cum ajungi la această putere? Când îți stabilești ca prioritate cunoașterea lui Hristos, atunci ai acces la puterea Sa. Poate că unii dintre noi s-ar simți mai confortabil dacă acest verset s-ar încheia după cuvintele: „puterea învierii Lui”… Realitatea însă este că, dacă îți dorești să ai o părtășie profundă cu Hristos, atunci trebuie să fii dispus să te faci „părtaș suferințelor Lui”! Aici cuvântul „suferință” nu se referă la un sezon al alergiilor sau la pierderea avută la bursă. Pentru apostolul Pavel, a însemnat să fie bătut, trădat, lapidat, întemnițat… Dar lucrurile acestea au dus la un nivel de profunzime în relația cu Hristos care nu se poate experimenta altfel. Dacă ai suferit profund din cauza unei persoane, înțelegi acest principiu. Nu vei experimenta niciodată o relație adevărată cu cineva spunându-i: „Vreau să împart cu tine momentele frumoase și vremurile bune!” De cele mai multe ori, cea mai solidă relație se formează atunci când suferim împreună; când trecem prin încercări care ne fac să ne cunoaștem mai bine, să ne iubim și să avem încredere unul în celălalt. Așadar, secretul victoriei este cunoașterea lui Hristos!