„Știm, în adevăr, că dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu…” (2 Corinteni 5:1)

     Când moare un credincios, nu face decât să părăsească această formă, această etapă mai neînsemnată a existenței, ca să intre într-una glorioasă! Să ne gândim la prima lege a termodinamicii, care spune că nicio energie (cum ar fi sufletul și duhul) și nicio materie (precum trupul) nu se distrug, ci ele se transformă în alte forme, dar nu pot fi anihilate. Burris Jenkins a explicat-o astfel: „Nici măcar un atom din întreaga creație nu-și poate înceta existența, conform oamenilor de știință; el își schimbă doar forma. Nu putem arde nimic complet; noi doar îl schimbăm din stare solidă în stare gazoasă. Nici energia sau forța nu pot fi distruse vreodată; ele doar trec de la o formă la alta.” Dacă o persoană încetează să mai existe în această lume, acea persoană va exista cu siguranță în lumea de apoi. Așadar, când murim, ce se întâmplă? Biblia spune: „Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână ci este veşnică. Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, negreşit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el. Chiar în cortul acesta deci, gemem apăsaţi; nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi, să fie înghiţit de viaţă. Şi Cel ce ne-a făcut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului.” (2 Corinteni 5:1-5). Dacă Isus Hristos este Mântuitorul tău, gândește așa: ultima ta zi de pe pământ va fi cea mai frumoasă zi pe care ai avut-o vreodată! Pentru că urmează ceva mult mai frumos, minunat, glorios!

„Omul, odată mort, ar putea să mai învie?” (Iov 14:14)

     În anul 616 d.Hr., la curtea regelui Edwin din Northumbria, Anglia, au sosit primii misionari creștini. În sala mare a palatului, bogat luminată de numeroase torțe, ei au prezentat Evanghelia. Regele a ascultat, apoi s-a consultat cu sfetnicii săi. Un nobil i-a spus: „Viața este ca o sală de bal. Înăuntru este lumină, foc, căldură și sărbătoare, dar afară este frig și întuneric. O vrabie intră printr-o fereastră de la un capăt al sălii și zboară ieșind pe fereastra din celălalt capăt. Așa este viața! La naștere, apărem din necunoscut… suntem aici pentru puțină vreme, înconjurați de confort și fericire… iar apoi zburăm afară în frig, întuneric și viitor necunoscut. Se poate oare ca această religie să aprindă o lumină în întuneric pentru noi?” Noi, care credem în înviere putem răspunde „Da!” Un puls defectuos, o celulă malignă sau un accident tragic poate pune capăt vieții, așa cum o știm noi. Dar acesta nu e sfârșitul! Și dacă nu crezi asta, iată ce ne spune Biblia: „dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre, şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sunt pierduţi. Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii! Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi” (1 Corinteni 15:17-20). Pentru cei credincioși, sfârșitul vieții înseamnă începutul unei vieți glorioase cu Hristos în ceruri!

„Fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.” (Filipeni 2:3)

     Apostolul Pavel ne învață: „fiecare să privim pe altul mai presus de noi înşine. Fiecare… să ne uităm nu la foloasele noastre, ci şi la foloasele altora. Să avem în noi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus…” (citiți Filipeni 2:3-5). Este un fel de gândire contrar instinctelor noastre naturale, însă din Scriptură putem învăța cum să-l dobândim. Deși era atârnat pe cruce, Domnul Isus Și-a făcut timp pentru tâlharul condamnat care era lângă El (vezi Luca 23:39-43). În timp ce era lovit cu pietre, Ștefan s-a rugat pentru cei ce-l ucideau, cerându-I lui Dumnezeu să nu le ia în seamă păcatul (vezi Faptele Apostolilor 7:60). Bătuți și închiși pe nedrept, apostolul Pavel și Sila și-au făcut timp să-L laude pe Domnul și să-l proclame în auzul celorlalți. Iar după ce Dumnezeu a trimis un cutremur puternic care le-a rupt lanțurile și a deschis ușile închisorii, cei doi au rămas acolo cu scopul de a-l evangheliza pe temnicerul ce-i ținea captivi. Cât de tentant trebuie să fi fost pentru ei gândul evadării, mai cu seamă că se creaseră condițiile. Ce ușor le-ar fi fost să se îngrijească de ei și să nu-și bată capul cu nimeni altcineva. Dar comportamentul lor cinstit și plin de dragoste a mișcat inima temnicerului și l-a făcut să-i întrebe cum poate fi și el mântuit – și drept consecință, el și întreaga lui familie au fost câștigați pentru Hristos (vezi Faptele Apostolilor 16:25-34). Într-o lume a cărei filozofie este „să fii întotdeauna numărul 1”, egoismul este o puternică trăsătură de caracter; ca să-l învingi în fiecare zi, ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu! Iar oamenii vor observa când o vei face. Nu-i vei câștiga niciodată pe alții dacă ești exact ca ei. Așadar, iată o întrebare la care te rog să reflectezi și să răspunzi: câți dintre prietenii și cei dragi ai tăi ar putea ajunge să-L cunoască pe Hristos, dacă ai da dovadă că-i iubești cu adevărat, în loc să-i ignori, să-i judeci și să-i respingi? Nu mai sta pe gânduri – pune în practică îndemnul Scripturii: „fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi”!

„Credinţa ta te-a mântuit…” (Luca 8:48)

     Biblia ne spune despre „o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul. Ea s-a apropiat pe dinapoi, şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit… Isus a zis: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.” Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod, din ce pricină se atinsese de El, şi cum fusese vindecată numaidecât.” (Luca 8:43-44, 46-47). Sunt trei lecții importante în această relatare biblică: 1) Identifică și profită de momentul în care apare ocazia! Această femeie a înțeles că Domnul Isus vizita cetatea în care locuia, și nu știa dacă se va mai întoarce. Așa că a profitat. În viață există momente îngăduite de Dumnezeu când trebuie să-ți rearanjezi prioritățile, să învingi teama și să-ți pui în practică credința. Dacă nu o vei face, vei pierde favoarea pe care ți-o poate face Dumnezeu! 2) Fii dispus să încerci o abordare nouă. Pentru că nu a reușit să aibă parte de atenția lui Hristos din cauza mulțimii, această femeie a atins tivul hainei Sale și a fost vindecată. De multe ori, credința necesită pășirea în necunoscut. Prin credință vei face lucruri pe care nu le-ai mai făcut niciodată și vei descoperi harul lui Dumnezeu așa cum nu l-ai mai experimentat niciodată. 3) Stabilește un precedent pe care să-l urmeze și ceilalți. Până atunci, niciun alt om din Scriptură nu mai fusese vindecat prin atingerea hainei Domnului Isus – și credința acelei femei a deschis o ușă ca și alții să-i urmeze exemplul. „Oamenii din locul acela, care cunoşteau pe Isus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile, şi au adus la El pe toţi bolnavii. Bolnavii îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi s-au atins, s-au vindecat.” (Matei 14:35-36). Realitatea este că Dumnezeu caută oameni care sunt dispuși s-o rupă cu tradiția. Iar când îi găsește, El îi folosește pentru a-Și revela noi dimensiuni ale puterii Sale, ca și alții să fie binecuvântați și vindecați!

„Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut…” (2 Corinteni 4:7)

     Când nu ai o părere bună despre tine, trăiești cu un sentiment al nesiguranței. Cauți mereu aprobarea celorlalți și când nu o primești, stima ta de sine este scăzută. Prin urmare, îți poți petrece întreaga viață departe de potențialul pe care l-a pus Dumnezeu în tine. Tu ești singura persoană de care nu poți scăpa, și până nu înveți să te accepți pe baza faptului că Dumnezeu te iubește și te acceptă așa cum ești, te vei lupta mereu cu nesiguranța. Oprește-te și gândește-te la o situație când te-ai aflat în preajma cuiva de care nu-ți place neapărat. Cum te-ai simțit? Nu prea bine, nu-i așa? Noi proiectăm asupra altora gândurile și sentimentele pe care le avem despre noi înșine, bune sau rele. Așa că dacă vrei ca ceilalți să aibă gânduri bune cu privire la tine, tu trebuie să ai o părere bună despre tine – bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu! Biblia ne avertizează să nu avem o părere exagerat de bună despre noi înșine, dar să nu mergem nici în cealaltă extremă. Când trăiești într-o continuă autorespingere, tu îi faci loc lui Satan – despre care Biblia spune că este ca un leu furios care caută pe cine să devoreze (vezi 1 Petru 5:8). S-ar putea să spui: „Dar nu a scris Pavel că „nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească”? (Romani 7:18). Ba da, însă lucrul acesta înseamnă că acele calități bune pe care le ai sunt dovada faptului că Dumnezeu lucrează în viața ta. Biblia ne spune: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.” (2 Corinteni 4:7). Așadar, în loc să te concentrezi asupra defectelor și a sentimentelor tale negative, mai bine caută și identifică prezența lui Dumnezeu în viața ta, și bazează-te pe puterea și pe potențialul care vin odată cu El!

„Îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos…” (Romani 13:14)

     Pentru că primele impresii contează, noi suntem sfătuiți „să ne îmbrăcăm adecvat” în funcție de eveniment. Și e un lucru bun. Dar în calitate de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, prima ta preocupare nu trebuie să fie cum te văd ceilalți, ci cum te vede Dumnezeu. La fel cum oglinda reflectă înfățișarea ta exterioară, ca să te poți aranja, Biblia îți descoperă starea ta lăuntrică, spirituală și îți spune ce să faci în privința ei. Apostolul Iacov scrie: „dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă;  şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:23-25). De aceea este important să petreci timp în fiecare zi pentru a citi din Sfânta Scriptură; altfel vei trece prin viață ca un jerpelit spiritual. Apostolul Pavel scrie: „îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos, şi nu purtaţi grijă de firea pământească, ca să-i treziţi poftele.” Iar pastorul și autorul Chuck Swindoll spunea: „Dușmanul nr. 1 al schimbării este firea păcătoasă, împietrită și atotsuficientă, din noi. Ca un copil alintat, ea a fost mulțumită și răsfățată ani de zile, așa că nu se va da bătută cu una cu două… Firea pământească are o moarte lentă, amară și sângeroasă – și ea se zbate, dă din picioare și se luptă, în drum spre pieire.” Schimbarea de durată se petrece „la viteza întâi”, nu accelerat! Așa că așteaptă-te la eșecuri ocazionale și nu le lăsa să te abată de pe cale. Când simți că vrei să renunți la luptă, îngenunchează și roagă-L pe Dumnezeu să te ajute să mergi pe cale. Și El te va ajuta!

„Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri…” (1 Timotei 2:1).

     Apostolul Pavel scrie aici (1 Timotei 2:1-4): „Vă îndemn dar… să faceţi… mijlociri… pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă pașnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.” Mijlocirea înseamnă „medierea între părți în vederea reconcilierii celor ce au diferențe de opinii sau certuri.” Întâlnim această mijlocire în fiecare zi în sistemul juridic, când avocații acționează în numele clienților lor. O vedem de asemenea în Sfânta Scriptură. Când poporul a făcut un vițel de aur și s-a închinat înaintea lui, Moise a mijlocit înaintea lui Dumnezeu pentru ei, spunând: „Ah! poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu din aur. Iartă-le acum păcatul! Dacă nu, atunci, şterge-mă din cartea Ta pe care ai scris-o!” (Exodul 32:31-32). Și a funcționat! Dumnezeu i-a zis lui Moise: „Du-te, deci, şi du poporul unde ţi-am spus. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta…” (Exodul 32:34). Mai târziu, când poporul Israel s-a întors din nou către dumnezei falși, Samuel a zis: „Strângeţi pe tot Israelul la Miţpa, şi eu mă voi ruga Domnului pentru voi.” (1 Samuel 7:5) Prin urmare, Domnul a „tunat în ziua aceea cu mare vuiet  împotriva filistenilor” și i-a năucit atât de tare, încât în acea zi au fost „bătuți dinaintea” lui Israel (vezi 1 Samuel 7:10). Mijlocirea este un lucru pe care îl faci singur și presupune o muncă intensă. Epafra era un mijlocitor. Apostolul Pavel spune despre el: „totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale, pentru ca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruiţi în voia lui Dumnezeu.” (Coloseni 4:12) Chiar și atunci când nimic altceva nu dă rezultate, rugăciunea de mijlocire are efect!

„Dragostea desăvârşită izgoneşte frica…” (1 Ioan 4:18)

     Noi, oamenii, suntem atrași în mod firesc de persoanele care ne iubesc… atunci oare de ce ne este atât de greu să mergem la Dumnezeu în rugăciune? Pentru că avem nevoie de o descoperire proaspătă a dragostei Sale pentru noi! Apostolul Pavel s-a rugat ca biserica din Efes să poată pricepe „care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea” şi să cunoască „dragostea lui Hristos” (Efeseni 3:18). Cuvintele „lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea” se referă la ceva mai presus de ceea ce așteptăm sau merităm noi. Adevărul este că Dumnezeu nu te-ar putea iubi mai mult decât te iubește chiar acum! „Cum este dragostea Sa?” întrebi tu. Privește la cruce! Dacă ai fi fost singura persoană care a trăit vreodată, pe pământ, și singurul care ar fi avut nevoie de mântuire – Domnul Isus ar fi murit pentru tine. Iar dacă te întrebi: „Cât costă dragostea Sa?,” află că e foarte scumpă, dar nu te costă nimic, și nu pune nicio condiție. N-ai făcut nimic s-o meriți, și dacă păcătuiești, nu o pierzi. Nimic „nu va fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu” (Romani 8:39). Odată ce accepți asta, îți poți recunoaște defectele, poți căuta ajutorul lui Dumnezeu, te poți întări și poți folosi darurile pe care El ți le-a dat. Când crezi că Dumnezeu te iubește pe baza a ceea ce ești în Hristos, ai cea mai înaltă stimă de sine – născută din dragostea pe care o are Dumnezeu pentru tine. Și pentru că iubirea Lui este singura „dragoste desăvârșită”, ea izgonește „teama.” Așadar, de ce îți este frică? Că nu vei primi ceea ce ai nevoie? Că vei pierde ceea ce ai? Apostolul Ioan ne spune următoarele: „În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste.” (1 Ioan 4:18) Roagă-L pe Dumnezeu, astăzi, să-ți dea o descoperire proaspătă a dragostei Lui pentru tine. Și nu uita: pentru că te iubește, El te prețuiește, te ocrotește și te îngrijește!

„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea”. (Psalmul 119:105)

     Psalmistul David subliniază două lucruri importante care se întâmplă atunci când citim Biblia: 1) Cuvântul lui Dumnezeu ne arată starea spirituală în care ne aflăm. În vremurile Bibliei, nu existau drumuri pavate, așa că oaspeții se opreau să-și spele praful, noroiul sau mizeria de pe picioare, înainte de-a intra într-o casă. Asta face pentru noi citirea Scripturii: ne arată acele compartimente ale vieții care au nevoie de-o primenire serioasă. David a spus: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.” (Psalmul 119:9) 2) Biblia ne arată direcția în care trebuie s-o luăm: „Cuvântul Tău este… o lumină pe cărarea mea.” Când te confrunți cu o situație importantă și nu știi încotro s-o apuci, Dumnezeu te va călăuzi prin Scriptură. David, care iubea Cuvântul lui Dumnezeu și medita asupra lui, s-a rugat: „Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă călăuzească pe calea cea dreaptă!” (Psalmul 143:10). Multe dintre păcatele pe care le facem ar putea fi evitate dacă ne-am oferi timp suficient ca să căutăm călăuzirea lui Dumnezeu. El știe ce ne așteaptă, noi nu știm! Așadar, „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra.” (Psalmul 37:5) La fel cum copiii trebuie învățați să-și cultive gustul pentru mâncarea sănătoasă și nu pentru cea nesănătoasă, și tu trebuie să-ți cultivi gustul pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Psalmistul a spus: „Cuvântul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte.” (Psalmul 119:140) Așadar, roagă-L pe Dumnezeu să-ți dea dragoste pentru Cuvântul Său. Este o rugăciune la care El va răspunde!

„Mă gândesc adânc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am sub ochi.” (Psalmul 119:15)

     Un alt sens al cuvântului meditare este – să nu se supere nimeni – rumegare… adică ceea ce fac unele mamifere când își re-mestecă mâncarea, care a fost retrimisă din reticulum înapoi în gură, pentru a fi mestecată mai bine. Vaca mănâncă iarbă, mestecă atât cât poate și apoi o înghite. Mâncarea este depozitată o vreme într-una din camerele stomacului (vaca are un singur stomac, împărțit însă în patru compartimente). Puțin mai târziu, ea regurgitează mâncarea cu aromă nouă, o mai mestecă puțin și o înghite din nou. Asta înseamnă rumegare… prin ea, vaca extrage fiecare gram de nutrient din iarbă. Ce putem învăța de aici? Meditația este pur și simplu o digestie a gândirii. Meditația nu înseamnă să-ți pui mintea în pauză ca să nu se mai gândească la nimic. Din contră, înseamnă să te gândești serios la ceea ce citești. De exemplu, citești un verset și întrebi: „Ce semnificație are el pentru viața mea?” Vorbești cu tine însuți despre el, și vorbești și cu Dumnezeu. Biblia spune: „tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.” (Filipeni 4:8-9). Din aceste versete reiese că noi trebuie să medităm la diferite categorii de lucruri, și implicit să evităm să ne gândim la lucrurile opuse lor. În Coloseni 3:16, apostolul Pavel ne îndeamnă: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi.” Acest lucru înseamnă să consacri timp, în fiecare zi – cel puțin 15 minute – să stai liniștit, să citești un pasaj din Biblie și să cugeți la ceea ce citești. Apoi să vorbești cu Domnul despre asta în rugăciune. Acesta este punctul de plecare pentru schimbare și creștere spirituală!