„Trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.” (Evrei 2:1)

     Noi trebuie să susținem cu tărie și să proclamăm adevărurile Scripturii. Care sunt adevărurile fundamentale pe care este clădită Biserica lui Isus Hristos? Caracterul infailibil al Bibliei; nașterea lui Hristos din fecioara Maria; viața Sa neatinsă de păcat, moartea Sa ispășitoare; învierea Sa în trup și lucrarea Sa de mijlocire pentru noi; nevoia noastră de a fi mântuiți, botezați și umpluți de Duhul Sfânt; porunca de a duce Evanghelia până la marginile pământului; proclamarea revenirii iminente a Domnului Isus Hristos, ca să domnească și să stăpânească. Aceste adevăruri nu se pot negocia! Poate că te întrebi: „Dar nu vom fi percepuți ca fiind înguști la minte?” Tot ce se poate, dar și legea gravitației este limitată! Și legile matematicii de asemenea. Dar ce spui de apostolul Pavel? A fost și el îngust la minte, când a scris (Galateni 1:8): „Chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!”? Cancerul începe cu o celulă neidentificată, dar care poate ajunge să distrugă tot trupul. De aceea, apostolul Iuda scrie: „vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni scrişi demult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos.” (Iuda 3-4). Să reținem cuvintele: „credința care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna.” Metodele de proclamare a Evangheliei se pot schimba, însă mesajul nostru nu trebuie să se schimbe niciodată. Noi nu trebuie să facem compromisuri cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu. Amin?

„Domnul… tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile.” (Psalmul 147:2-3)

     Dacă ești implicat într-o relație sau o situație abuzivă, iată ce-ar trebui să faci: 1) Pune capăt relației, dacă trebuie. Nu este de datoria ta să schimbi cealaltă persoană. Și nu este un eșec pentru tine dacă ea nu se schimbă, atunci când este confruntată cu dragostea și adevărul lui Dumnezeu. Iată o promisiune din Scriptură în care te poți încrede: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme! Ce mi-ar putea face omul?” (Evrei 13:5-6). 2) Cere ajutor. Înțeleptul Solomon a lăsat scris: „Dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.” (Eclesiastul 4:12). Dacă ai nevoie de un grup de sprijin în rugăciune sau de un mediator care să intervină, treci la fapte chiar acum, nu mai sta pe gânduri! 3) Roagă-te pentru cealaltă persoană. Sfânta Scriptură așa ne învață: „Faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.” (Luca 6:27-28). Un studiu referitor la abuz a arătat că aproximativ 35% dintre făptași au fost ei înșiși victime ale abuzului. De multe ori, ei reacționează ca urmare a rănilor nevindecate și a problemelor nerezolvate. Și chiar dacă lucrul acesta nu reprezintă nicidecum o scuză pentru ei, măcar putem înțelege de ce se comportă așa și știm cum să ne rugăm pentru ei. Știm că Satan se folosește de lucruri precum alcoolul, drogurile, mânia, pornografia și altele asemenea ca să distrugă relațiile. Așadar, roagă-te pentru toți aceia care încearcă să abuzeze de tine – ca să devină persoanele dorite de Dumnezeu. Răspunde Dumnezeu la rugăciunea de mijlocire a copiilor Săi? Sigur! Biblia spune (Psalmul 91:15): „Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.”

„Biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.” (1 Samuel 17:47)

     Pentru a învinge uriași precum dependența, ura, teama, pofta, mândria, invidia sau mânia, e bine să asimilezi și să pui în practică și următoarele trei versete din Scriptură: 1) „Nu v-a ajuns nicio ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească…” (1 Corinteni 10:13). Goliat a fost un bebeluș, dar a crescut și a devenit un uriaș. Uriașii din viața noastră sunt adesea mici păcate, pe care le trecem cu vederea și în care ne complacem, până când câștigă teren în viața noastră și încep să ne tortureze. Deci, continuând să spui „nu” unor porniri mărunte, vei căpăta puterea de a spune „nu” și unor impulsuri sau presiuni mai mari. 2) „Îndată ce filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului.” (1 Samuel 17:48). David l-a confruntat pe Goliat fără ocolișuri. Tu trebuie să scoți uriașul tău la lumină, nu să-l lași să-și facă cuib în viața ta. Stabilește limite! Dacă este necesar, găsește o persoană căreia să-i dai socoteală, care să te poată întări și încuraja. Ferește-te de tovărășiile nepotrivite! Și mai presus de toate, nu-L privi pe Dumnezeu prin prisma problemei tale, ci examinează-ți problema ta în lumina lui Dumnezeu! 3) „Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.” În orice luptă pe care o ai de dus, nu ești singur. Dumnezeu vrea să te ajute să învingi vechile obiceiuri și să deprinzi noi comportamente. Voia Sa pentru tine este „să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o.” (Efeseni 4:1). Când te pocăiești de păcatele tale, acest lucru presupune o schimbare radicală: trebuie să faci stânga-mprejur și să iei hotărârea de a umbla cu Dumnezeu! Și El îți va da puterea să învingi uriașul cu care te confrunți. Dumnezeu nu a pierdut nicio bătălie până acum! Iar dacă-L inviți să-ți stea alături, și tu vei câștiga!

„Dar ce am împotriva ta este că ți-ai părăsit dragostea dintâi.” (Apocalipsa 2:4)

     În scrisoarea adresată prin apostolul Ioan, Domnul Isus a spus bisericii din Efes să facă trei lucruri: 1) „Adu-ți aminte!” „Adu-ţi, deci, aminte de unde ai căzut…” (Apocalipsa 2:5). În loc să te concentrezi asupra gropii în care ai căzut, gândește-te la înălțimea pe care ai experimentat-o la începutul credinței tale. Nu te gândi la perioadele cele mai rele, ci la cele mai bune. Adu-ți aminte de vremea când timpul petrecut în rugăciune și în Scriptură era cel mai important moment al zilei, pentru tine. Ce făceai atunci, și nu mai faci acum?! 2) „Pocăiește-te!” Acest cuvânt te îndeamnă să-ți schimbi mintea, direcția și faptele. Nu vei putea rezolva o problemă cu aceeași gândire și același comportament care au cauzat-o; este nevoie de o gândire nouă și de fapte noi. Când fiul risipitor a ajuns în cocina porcilor, și-a dat seama că mai jos de atât nu se putea. Atunci a spus: „Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta…” (Luca 15:18). Și tatăl său l-a iertat și l-a restaurat. Cum se încheie povestea lui? Și-a schimbat haina de rob cu cea de fiu și a ocupat locul de drept la masa familiei. La fel se poate întâmpla și cu tine! 3) „Întoarce-te!” „Întoarce-te la faptele tale dintâi” (Apocalipsa 2:5). Fă o listă a lucrurilor pe care le făceai când relația ta cu Domnul era minunată, apoi – prin rugăciune – ia-ți angajamentul că le vei face din nou în fiecare zi! Și nu aștepta până când îți revine cheful să le faci, ci fă-le înainte… până când bucuria dragostei dintâi se va reaprinde! Te îndoiești că Dumnezeu va fi plin de har față de tine? Ia aminte la următorul verset: „Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv… bogat în bunătate.” (Neemia 9:17). Așadar, reaprinde-ți dragostea pentru Hristos!

„Noi suntem lucrarea Lui, și am fost zidiți în Hristos pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10)

     Când Dumnezeu l-a chemat pe Moise să elibereze poporul Israel din Egipt, Moise a încercat mai întâi prin forțe proprii. El a curmat viața unui egiptean pentru a o salva pe cea a unui iudeu, și știm bine ce-a pățit. A ajuns un fugar și un pribeag timp de patruzeci de ani. După ce a trăit în pustie și și-a învățat lecția, el s-a întors să facă voia lui Dumnezeu, în felul lui Dumnezeu. Toți creștinii, nu doar slujitorii Bisericii, sunt chemați să facă voia lui Dumnezeu, în felul lui Dumnezeu. Poate întrebi: „Dar cum pot ști ce sunt chemat să fac?” Poți începe prin a da un răspuns la următoarele întrebări: 1) Care sunt darurile tale spirituale? Biblia spune: „Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.” (1 Petru 4:10). Lasă-L pe Dumnezeu să-ți arate și să-ți descopere care sunt acele competențe esențiale prin care ești potrivit să Îi slujești. 2) Ești subordonat cuiva care îți poate fi mentor și care te poate pregăti? Iar asta face parte din sarcina pastorului din biserica ta. Deoarece lucrarea de slujire a fiecăruia dintre noi este „pentru zidirea trupului lui Hristos” (Efeseni 4:12) Tu ai nevoie de sfătuire și nu poți face o lucrare de unul singur. 3) Ești un mădular sănătos în biserica din care faci parte? Iată ce spune Biblia despre asta: „Căci după cum într-un trup avem mai multe mădulare, și mădularele n-au toate aceeași slujbă, tot așa, și noi, care suntem mulți, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora.” (Romani 12:4-5). 4) Ești gata să slujești acolo unde apare o nevoie? Apostolul Petru ne îndeamnă ca „fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.” (1 Petru 4:10). Dacă vrei să știi care este chemarea ta, începe să slujești acolo unde vezi o nevoie – și Dumnezeu îți va descoperi chemarea!

„Când nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu…” (Proverbele 29:18)

     Dumnezeu are un plan pentru viața ta, unul care te va ajuta să vezi ce este cu adevărat important, iar acest plan se numește „viziune”. În caz contrar, lucrurile devin încețoșate și ajungi să nu știi unde ar trebui să mergi. Sportivii se concentrează doar pe un singur lucru: victoria! Pentru a face acest lucru, ei sacrifică relațiile, distracția și plăcerile. Iată cum sună o parafrază a versetului 18 din Proverbele 29: „Dacă oamenii nu pot vedea lucrarea lui Dumnezeu, se împiedică și cad unii peste alții; dar când sunt atenți la ceea ce descoperă El, ei sunt foarte binecuvântați.” Când Dumnezeu îți dă o viziune, începi să vezi lucrurile așa cum le vede El. Moise „a văzut” țara făgăduită, în timp ce toți ceilalți din jurul lui au văzut doar deșertul și au vrut să renunțe și să se întoarcă în Egipt (vezi Evrei 11:24-27). Și Moise a înțeles că va ajunge acolo după orarul lui Dumnezeu, conform planului lui Dumnezeu – pas cu pas. Uneori, viziunea ta poate fi copleșitoare. Atunci va trebui s-o descompui în pași mici și să îți imaginezi cum îl faci pe următorul. Vei fi surprins de progresul tău. Dar până nu faci primul pas, viziunea este doar o visare cu ochii deschiși. Un cleric britanic, pe nume Frederick Langbridge a scris: „Doi bărbați priveau afară, printre gratiile închisorii. Unul vedea noroiul, celălalt – stelele.” Tu, ce vezi când privești lumea în care trăiești, și ce șanse de viitor crezi că ai? Crezi că Dumnezeu va face totul pentru tine și tu nu trebuie să faci nimic, pentru că succesul va cădea peste tine din senin? Nu! Dumnezeu te va ajuta, dar tu trebuie să-ți umpli viziunea cu energia pe care o dă credința și să-i dai un impuls printr-un efort susținut. După ce ucenicii au trudit toată noaptea și n-au prins pește, Domnul Isus le-a spus ce să facă (vezi Luca 5:4). Când au ascultat, au prins cea mai mare captură a lor! Concluzie: Nu lumea controlează lucrurile pe care le dobândești, ci Dumnezeu!

„A venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir… a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.” (Marcu 14:3)

     Evanghelistul Marcu relatează: „Pe când ședea Isus la masă, în Betania… a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. Unora dintre ei le-a fost necaz, şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? Mirul acesta s-ar fi putut vinde… şi să se dea săracilor.” Şi le era foarte necaz pe femeia aceea. Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace… Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine; căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi… dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” (Marcu 14:3-9). La fel a făcut și Iosif din Arimateea, împreună cu Nicodim. Ei au folosit o sută de litri de smirnă și aloe ca să-L îmbălsămeze pe Isus, după ce El a murit, și niciun cuvânt de laudă nu este rostit în Sfânta Scriptură despre asta. Această femeie a adus mirul și l-a turnat pe capul lui Hristos în timp ce El trăia, iar Domnul Isus a scos în evidență două lucruri: a) „Ea a făcut ce a putut.” Faptele de bunătate nu se referă, de obicei, la lucruri mari, ci la lucruri mici, făcute cu o dragoste mare! b) „Se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.” Tu, pentru ce vei fi ținut minte: pentru o viață de slujire a semenilor, sau pentru una egocentrică? Dacă ai o părere bună despre cineva, spune-i-o astăzi, cât timp trăiește, și nu aștepta să i-o spui la mormânt! Abate-te de la calea ta pentru a-i umple viața de bucurie cât mai este timp. Acele expresii de apreciere, acele cuvinte de iertare, acel dar special pe care ai vrut să i-l faci, dă-i-le cât mai poți! Nu-ți ține dragostea ascunsă într-o cutie! Așadar, „sparge vasul de alabastru” plin cu dragoste, și toarn-o peste semeni!

„Să urmați calea pe care v-a poruncit Domnul… ca să trăiți și să fiți fericiți…” (Deuteronomul 5:33)

     Când Dumnezeu îți poruncește să faci un lucru, El îți va da și ajutorul necesar ca să-l poți face. Dar asta nu înseamnă că va fi ușor. Șadrac, Meșac și Abed-Nego au fost condamnați de rege să fie arși de vii, pentru că au refuzat să se închine chipului său de aur. Vă invit să ne uităm și să analizăm mărturisirea lor de credință: 1) „Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins…” (Daniel 3:17). Ei nu s-au îndoit nicio clipă de atotputernicia lui Dumnezeu. 2) „Și ne va scoate din mâna ta împărate.” (Daniel 3:17). Ei nu s-au îndoit deloc de bunăvoința lui Dumnezeu. 3) „Şi chiar de nu ne va scoate… nu ne vom închina chipului din aur pe care l-ai înălţat!” (Daniel 3:18). Ei nu au luat în calcul o alternativă la ascultare! Cum s-a încheiat istoria lor? Biblia spune că: „…împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat… A luat cuvântul şi a zis…: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: „Negreşit, împărate!” El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi, şi chipul celui de-al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!” (Daniel 3:24-25). Și ceea ce s-a întâmplat mai departe ne demonstrează că Dumnezeu îi răsplătește pe copiii Lui, care-L ascultă. Biblia relatează că: „împăratul a înălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste, în ţinutul Babilonului” (Daniel 3:30). Poate te gândești că acesta este cel mai greu lucru care ți s-a cerut vreodată să-l faci. Dar când Dumnezeu îți cere să faci ceva ce nu vrei să faci, sau pe care simți că nu-l poți face, El are în minte tot ce este mai bine pentru tine. Când copiii tăi spun: „Nu pot face asta, este prea greu”, te răzgândești și îi eliberezi de sarcină? Nu, insiști, pentru că este spre binele lor. La fel simte și Dumnezeu pentru tine. El spune (ca în Deuteronomul 5:29): „O! de ar rămânea ei cu aceeaşi inimă ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele, ca să fie fericiţi pe vecie!” Așa să ne ajute Dumnezeu!

„Fraților… necazul… ne-a lovit… că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă.” (2 Corinteni 1:8)

     Omul care poate și este calificat să descrie răsplata ascultării – este Iov, nu-i așa? Biblia spune (Iov 36:11): „Dacă ascultă şi se supun, îşi sfârşesc zilele în fericire și anii în bucurie.” Și asta s-a întâmplat cu Iov în urma ascultării… Iar apostolul Ioan adaugă: „orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui, şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:22). Am putea spune: „Ce minunat și încurajator pentru noi!” Dar acum să-l ascultăm pe apostolul Pavel, care descrie costul ascultării: „Fraților nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă. Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care înviază morţii. El ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte, şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă.” (2 Corinteni 1:8-10) Așa că, răsplata are și un cost! Să ne uităm mai atent la următoarele cuvinte din acest text biblic: „El ne-a izbăvit… ne izbăvește… și ne va mai izbăvi încă.” Observăm că Dumnezeu nu l-a ferit pe Pavel de necazul lui, ci El i-a stat alături în necaz și l-a ajutat să treacă prin el. S-ar putea să spui: „Dar eu I-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute să înțeleg situația, și El n-a făcut-o!” Dumnezeu nu ne datorează explicații, dar ne promite o strategie de ieșire. „Nu v-a ajuns nicio ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:13). Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: ascultă de Dumnezeu necondiționat!

„(Isus)… a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.” (Evrei 5:8)

     Răsplata ascultării este uimitoare, dar uneori procesul este chinuitor. Cu toate că Domnul Isus „era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Şi după ce a fost făcut desăvârşit, S-a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice.” (Evrei 5:8-9) Înainte ca Dumnezeu să te promoveze, și să-I fii de folos în slujire, El te califică. Admirăm credința lui Avraam care l-a dus pe fiul său Isaac pe muntele Moria și l-a așezat pe altar. Dar povestirea nu are sens până când nu citim primul verset din capitolul 22 din Geneza: „După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la încercare pe Avraam”. Ce a testat Dumnezeu? Credința lui! Ascultarea lui! Și după ce Avraam a trecut testul, Dumnezeu i-a spus: „te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa” (Geneza 22:17). Trebuie să înțelegem următorul lucru: când ne rugăm și Îi cerem lui Dumnezeu biruință, noi Îl invităm să ne pună la încercare credința și ascultarea. Probabil că Dumnezeu nu te va încerca la același nivel sau în același fel cum L-a încercat pe Domnul Isus sau pe Avraam, dar încercările mai mici sunt cele care ne pregătesc să ne ocupăm de sarcinile mai mari din Împărăția lui Dumnezeu. În „Scrisorile lui Zgândărilă”, de C.S. Lewis, diavolul cel bătrân Zgândărilă, vorbește cu Pelinișor, nepotul său, despre dușmanul lor comun, Domnul. Și el îi spune nepotului: „Nu te lăsa înșelat, Pelinișor. Cauza noastră nu este niciodată mai în pericol decât atunci când un om, care nu mai dorește să facă voia Vrăjmașului nostru, dar încă intenționează s-o facă. El privește în jurul său la un univers din care orice urmă a Sa pare să fi dispărut și întreabă de ce a fost părăsit și cu toate acestea, ascultă și se supune.” Ascultarea pe care o dorește Dumnezeu de la tine, în fiecare zi, este ascultarea care se ridică deasupra sentimentelor și circumstanțelor, și spune: „Da, Doamne!” Spune asta lui Dumnezeu, astăzi!