NU-ȚI IROSI TINEREȚEA!

„Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea” (1 Timotei 4:12)

     Când a împlinit vârsta de optsprezece ani, Timotei era deja un slujitor. Și poate că unele persoane din biserică erau de părere că promovarea sa la o vârstă atât de fragedă nu era un lucru potrivit. Însă Pavel era de altă părere! De aceea i-a spus lui Timotei: „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie. Până voi veni, ia seama bine la citire, la îndemnare, şi la învăţătura pe care o dai altora. Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin proorocie, cu punerea mâinilor de către ceata presbiterilor. Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi” (1 Timotei 4:11-15). Cine spune că ești prea tânăr ca să ai un impact? Sigur, NU Dumnezeu! Și nici istoria! Victor Hugo a scris prima sa dramă la vârsta de 15 ani. Rafael a lăsat în urmă numeroase tablouri celebre, deși a murit la vârsta de treizeci și șapte de ani. Lord Tennyson a scris primul său volum de poezii la optsprezece ani. Pascal a scris marile sale lucrări între șaisprezece și treizeci și șapte de ani. Ioana d’Arc și-a îndeplinit misiunea, și apoi a fost arsă pe rug la 19 ani. Romulus a pus bazele Romei la 20 de ani. Calvin s-a alăturat Reformei la vârsta de 21 de ani și a scris celebra sa lucrare „Învățătura religiei creștine” la vârsta de 27 de ani. Alexandru cel Mare a cucerit lumea cunoscută la acea vreme, înainte de a împlini 23 de ani. Isaac Newton avea 24 de ani când a formulat legea gravitației. Concluzie: crede în tine însuți, câtă vreme Dumnezeu este de partea ta! Dezvoltă-ți darurile și roagă-L pe Dumnezeu să le binecuvânteze. Profită la maximum de fiecare oportunitate – și poți face ca lumea să devină un loc ceva mai bun!

APĂRĂ-ȚI CONVINGERILE ȘI DUMNEZEU TE VA ONORA

„Am făcut o juruinţă Domnului, şi n-o pot întoarce.” (Judecători 11:35)

     Eric Liddell s-a antrenat luni de zile, având ca țintă titlul olimpic în proba de 100 de metri la Jocurile olimpice din 1924. Și majoritatea comentatorilor sportivi pronosticau că Liddell va câștiga cursa. Cu toate acestea, în timpul Olimpiadei, Liddell a aflat că această cursă urma să se desfășoare duminica. Lucrul acesta a reprezentat o mare problemă pentru el, întrucât Liddell credea că-L va dezonora pe Dumnezeu dacă va alerga în ziua Domnului. S-a retras din această cursă, iar fanii săi au fost uluiți. Unii care îl lăudaseră în trecut, acum îl numeau nebun. El a fost supus unei presiuni intense pentru a-și schimba decizia, dar a rămas neclintit. Apoi, un alergător a renunțat la cursa de 400 m, care era programată într-o zi lucrătoare și lui Liddell i s-a oferit oportunitatea de a ocupa locul rămas liber. Aceasta nu era cursa pentru care se pregătise. Distanța era de patru ori mai mare decât cea pentru care se antrenase, cu atâta sârguință. Chiar și așa, el a trecut linia de sosire pe primul loc și a stabilit un nou record, cu 47,6 secunde. Liddell a câștigat o medalie olimpică de aur, și-a apărat credința în Dumnezeu fără compromisuri, iar povestea lui a fost relatată în filmul intitulat „Chariots of Fire” (Carele de foc), premiat cu patru premii Oscar. Însă Eric Liddell se bucură de o faimă și mai mare: el a plecat misionar în China, unde a murit într-un lagăr de război în 1945. Îl putem asemăna cu Iefta, care a spus: „Am făcut o juruinţă Domnului, şi n-o pot întoarce.” Lecția ce răzbate din viața acestui om este următoarea: respectă-ți convingerile, și Dumnezeu te va onora!

DĂ-I LUI DUMNEZEU TOATĂ GLORIA!

„Pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1:29)

     O ciocănitoare lovea cu ciocul într-un brad, când acesta a fost lovit de un fulger care l-a spintecat de sus până jos. Ciocănitoarei nu i-a venit să-și creadă ochilor. S-a dat la o parte, a privit o clipă copacul și apoi… și-a luat zborul. S-a întors mai târziu, împreună cu alte surate ciocănitori. Și, țanțoșă, a arătat spre copac spunându-le: „Iată, dragele mele, exact cum v-am zis!” Acum lăsând gluma la o parte, haideți să vedem ce putem învăța din asta. Câtă vreme nu uiți să Îi aduci laudă lui Dumnezeu pentru succesul tău, El va continua să te folosească și să te binecuvânteze. „Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus” (Iacov 1:17). Asta înseamnă că fiecare lucru bun de care te bucuri astăzi și orice lucru bun de care ai nevoie mâine, este un „dar” de la Dumnezeu. Apostolul Pavel scrie: „Pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” În ceruri nu există lăudăroșenie, ci doar laudă. De ce? Pentru că nu te poți lăuda cu felul în care ai ajuns acolo, deoarece totul este prin harul lui Dumnezeu! Și nu te poți lăuda cu ceea ce ai făcut pentru Dumnezeu înainte de a ajunge în ceruri, pentru că a fost chemarea lui Dumnezeu și lucrarea Lui! El spune: „Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; şi slava Mea n-o voi da altuia” (Isaia 42:8). Și: „pe toţi cei ce poartă Numele Meu… i-am făcut spre slava Mea…” (Isaia 43:7). Rugăciunea „Tatăl nostru” se termină cu aceste cuvinte: „Căci a Ta este împărăţia şi puterea şi slava” (Matei 6:13). Cât timp? „În veci. Amin.”

IEȘI DIN BARCA TA!

„Petru a coborât din corabie” (Matei 14:29)

     Evanghelistul Matei notează: „Petru a coborât din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.” Astăzi, pune-ți aceste trei întrebări: 1) Care este barca mea? Este acel lucru care îți oferă cel mai intens sentiment de siguranță. Este lucrul în care ești tentat să-ți pui încrederea atunci când apar furtunile vieții. Pentru a ști care este barca ta, întreabă-te: „Care este lucrul ce-mi produce cea mai mare neliniște, dacă mă gândesc să-l las deoparte și să merg prin credință?” 2) Ce mă împiedică să ies din barca mea? Teama. Teama de oameni, teama de eșec, teama de critică, teama de lipsuri. Dar pentru a crește, pentru a înainta, trebuie să ajungi în teritorii noi – și de fiecare dată vei experimenta teama. Ea nu dispare niciodată. Însă de fiecare dată când vei ieși din barca ta, vei deveni tot mai destoinic și mai încrezător că teama nu are puterea de a te distruge. Deci, când Domnul Isus îți spune: „Vino!” începe să umbli, El nu te va lăsa să te îneci! 3) Ce voi pierde dacă rămân în barca mea? Destinul. Pentru a realiza ceea ce nu ai realizat încă, trebuie să încerci ceva ce n-ai încercat încă! Vor exista riscuri? Bineînțeles! Cei mai mari jucători de baseball ratează de două ori din trei încercări. Dar ei știu că dacă nu merg spre bază, nu vor experimenta niciodată bucuria de a face un tur complet. Trebuie să înțelegi acest lucru important: Dacă rămâi în barca ta, probabil că te vei ofili acolo, și vei ajunge să te întrebi ce s-ar fi putut alege de viața ta dacă ai fi fost dispus să cobori din barcă. Așadar, astăzi – ieși din „barca” ta!

PENTRU DUMNEZEU NICIODATĂ NU E PREA TÂRZIU

„I-am văzut căile, şi totuşi îl voi tămădui” (Isaia 57:18)

     Ți-ai pus vreodată această întrebare: „Oare e prea târziu ca Dumnezeu să mai facă ceva cu mine sau prin mine?” Să-ți fie clar: pentru Dumnezeu nu este niciodată prea târziu! În Sfânta Scriptură citim despre oameni zdrobiți pe care Dumnezeu i-a ridicat prin mijloace uimitoare. El l-a folosit pe Moise, un ucigaș, pentru a scăpa poporul Israel din robie. L-a folosit pe Iacov, un mincinos și un înșelător, pentru a-Și împlini promisiunea făcută lui Avraam. El a inclus-o până și pe Rahav, o prostituată, în linia genealogică mesianică. Și dacă Dumnezeu i-a răscumpărat pe toți aceștia, El te poate răscumpăra și pe tine! Zdrobirea nu trebuie să te țină niciodată legat. Ci trebuie să te descătușeze, ca să trăiești o viață de libertate. O persoană cu adevărat zdrobită înțelege realitatea versetului din Ioan 15:5, în care Domnul Isus a spus: „despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic.” O persoană zdrobită care a învățat să depindă de Dumnezeu, are o putere lăuntrică extraordinară, pe care te poți baza. Când privești la un trecut presărat cu eșecuri, e greu să întrevezi un viitor luminos, la fel cum este de dificil să conduci uitându-te doar în oglinda retrovizoare. Sigur că trebuie să privești și în oglinda retrovizoare, doar din când în când, pentru că dacă te concentrezi asupra ei, te vei răni pe tine, dar și pe alții! De aceea parbrizul este atât de mare în comparație cu oglinda retrovizoare – îți arată înspre ce te îndrepți, și nu unde ai fost! Când te întorci la Dumnezeu, El te iartă, te restaurează și te folosește pentru împlinirea planului Său. El a spus: „I-am văzut căile, şi totuşi îl voi tămădui; îl voi călăuzi, şi-l voi mângâia, pe el şi pe cei ce plâng împreună cu el. Voi pune lauda pe buze” (Isaia 57:18-19). Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine, astăzi, este acesta: Niciodată nu e prea târziu pentru Dumnezeu!

DUMNEZEU TE PREGĂTEȘTE

„Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui” (Evrei 12:8)

     Cuvântul ebraic pentru „încercare” provine de la un cuvânt care înseamnă „a privi atent la ceva, a se uita.” Așa că, alungă ideea că Dumnezeu nu vede zbaterea ta! Dimpotrivă, El este implicat sută la sută. El vede nevoile de mâine și prin urmare, folosește circumstanțele în care te afli pentru a crea încercarea de astăzi. Nu are autoritatea de a face astfel? El este Olarul, noi suntem lutul; El este Păstorul, noi suntem oile; El este viticultorul, noi suntem mlădițele; El este Învățătorul, noi suntem ucenicii. Ai încredere în învățătura Sa! Te va scoate cu bine la liman! Și nu uita: toate încercările sunt trecătoare! Ele au o durată limitată. Biblia spune: „În ea voi vă bucuraţi mult, cu toate că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări.” (1 Petru 1:6). Și iată încă un gând pe care trebuie să-l reții: Tu nu poți scurta perioada încercării, dar poți în mod sigur s-o prelungești prin mândrie și încăpățânare, împotrivindu-te lecției pe care vrea Dumnezeu să ți-o dea. Dacă așa vrei, Dumnezeu nu-ți va refuza opțiunea, dar nici nu te va proteja de consecințele ei. Nu ai fi nici primul, nici ultimul elev care trebuie să repete un an școlar. Te poți duce la biserică duminica și poți participa formal la studierea Cuvântului lui Dumnezeu, și-n același timp să respingi principiile adevărului și să cauți o cale ușoară de scăpare. Dar nu merge așa, să știi! „O minte sănătoasă câştigă bunăvoinţă, dar calea celor stricaţi este pietroasă” (Proverbele 13:15). Urmează calea lui Dumnezeu, este cea mai bună. Întotdeauna!

DE CE SĂ STUDIEZI BIBLIA? (3)

„Pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:17)

     Studiul biblic te echipează pentru scopul pe care ți l-a dat Dumnezeu în viață. Apostolul Pavel îi scria lui Timotei: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16-17). Deci, Pavel era convins că „toată Scriptura este de folos” – de folos, pentru ce? Păi, cum am citit: 1) Pentru doctrină și pentru învățătură. Scriptura îți structurează gândirea și lucrul acesta este crucial, deoarece dacă nu gândești corect, nu trăiești corect. De fapt, ceea ce crezi determină modul în care te comporți! 2) Pentru mustrare. Scriptura îți spune unde ai depășit limitele. La fel ca un arbitru care fluieră „offside” sau „fault”, Biblia ne învață ce este păcatul și ce dorește Dumnezeu pentru viața noastră. 3) Pentru îndreptare. Ai în casă un dulap în care depozitezi vechituri și lucruri inutile? Le îngrămădești pe toate înăuntru, apoi într-o zi uiți, deschizi ușa și… vrruum! – totul se rostogolește afară? În acel moment spui: „La revedere! Mai bine arunc tot gunoiul ăsta!” Biblia are un astfel de rol; ea deschide ușile dulapului vieții tale și inițiază un proces de purificare! 4) Pentru învățătură în neprihănire. După ce ne-a corectat cu privire la aspectele negative, apostolul Pavel ne oferă îndrumări pozitive, de urmat, pe măsură ce avansăm în viață. Motivul? „Pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” Ți-ai dorit vreodată ca viața ta să fie mai eficientă pentru Isus Hristos? Dacă da, ce ai făcut ca să te pregătești? Studiul biblic este mijlocul principal prin care poți deveni un slujitor eficient al lui Isus Hristos. Nimic nu-l poate înlocui!

DE CE SĂ STUDIEZI BIBLIA (2)

„V-aţi făcut greoi la pricepere” (Evrei 5:11)

     În epistola către Evrei citim (Evrei 5:11-14): „v-aţi făcut greoi la pricepere. În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte, nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.” Se pare că destinatarii acestor cuvinte aveau o problemă cu învățarea: „v-ați făcut greoi la pricepere” înseamnă că învățau cu greutate, sau: nu înțelegeau… Când vine vremea să mergi la facultate, ai nevoie să te întorci din nou în școala primară ca să înveți alfabetul? Când vine vremea să afirmi adevărul ca dascăl, nu cumva trebuie ca altcineva să-ți comunice ție adevărul? Să reținem și cuvintele: „hrana tare este pentru oamenii mari.” Sau „maturi”, nu-i așa? Cine sunt oamenii maturi? Aceia care s-au antrenat în studierea zilnică a Scripturii. Semnul maturității spirituale nu este cât de mult înveți, ci cât pui în practică. În domeniul spiritual, opusul neștiinței nu este cunoașterea, ci ascultarea. Ascultarea de Scripturi este cheia maturității spirituale. Pe termen lung, reținem aproximativ 10% din ceea ce auzim, 50% din ceea ce vedem, și 90% din ceea ce facem! Așadar: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri… Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:22-25).

DE CE SĂ STUDIEZI BIBLIA? (1)

„Ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat” (1 Petru 2:2)

     Studiul biblic reprezintă un lucru esențial pentru creșterea ta spirituală. Profesorul Howard Hendricks scria: „Când copiii noștri erau mici, am desenat un „grafic de creștere” pe spatele unei uși de dulap. Pe măsură ce creșteau, ne rugau să-i măsurăm ca să vadă cât au crescut, și să trecem cifrele în grafic. Nu conta cât de mică era creșterea, ei săreau în sus de bucurie văzându-și progresul. Odată, după ce am măsurat-o pe una dintre fiicele mele, mi-a pus genul de întrebare pe care ți-ai dori să nu ți-o pună copiii: „Tati, de ce oamenii mari nu mai cresc?” Cum puteam eu să-i explic faptul că oamenii mari nu se opresc din creștere – dar cresc… într-o altă direcție? Nu știu ce i-am răspuns, dar până în ziua de astăzi Domnul mă tot întreabă: „Hendricks, îmbătrânești sau crești?” Dar tu? De cât timp ești creștin? De nouă luni? De nouă ani? De treizeci și nouă de ani? De fapt, adevărata problemă nu este de cât timp ești creștin, ci cât ai crescut? Du-te la „graficul de creștere” întocmit de Dumnezeu și măsoară-ți progresul. Asta a vrut să spună apostolul Petru când a scris (1 Petru 2:2): „ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire.” Așa cum un bebeluș înhață biberonul, la fel ar trebui să pui și tu mâna pe Biblie. Bebelușul are nevoie de lapte, care-i susține viața din punct de vedere fizic; iar tu ai nevoie de Scriptură ca să-ți întreții viața din punct de vedere spiritual. Așadar, care este primul motiv pentru care trebuie să studiezi Biblia? (conchide Hendricks) – ea reprezintă mijlocul prin care dobândești creștere spirituală. E instrumentul principal prin care Dumnezeu te dezvoltă ca persoană!”

REZIDEȘTE-ȚI INTEGRITATEA!

„Dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi…” (Luca 19:8)

     Zacheu se îmbogățise cerând de la oameni taxe mai mari decât pretindeau stăpânii romani, iar diferența și-o băga în buzunar. Dar după ce s-a întâlnit cu Domnul Isus, Zacheu a putut spune: „Dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, îi dau înapoi împătrit.” Iar Domnul Isus a dat verdictul: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta” (Luca 19:9). Integritate nu înseamnă să regreți, să diminuezi consecințele dureroase, ori să încerci să controlezi nivelul daunelor. Integritate înseamnă pocăință sinceră, presupune adoptarea unor schimbări și a unui mod de viață care garantează faptul că în viitor vei face lucrurile diferit! Scriind despre integritate, un pastor menționa: „Oamenii se uită în jurul lor și văd promiscuitate, avort, boli cu transmitere sexuală… și deplâng dispariția integrității. Ei văd demnitari corupți, lideri luând mită, investitori care folosesc informația din interior ca să câștige averi nespus de mari… și astfel, se lamentează cu privire la dispariția integrității. Oamenii citesc despre soții bătute, soți fără loc de muncă și copii abuzați… și se întreabă ce s-a întâmplat cu dragostea!” Biblia ne spune: „Neprihănirea oamenilor cinstiţi îi cârmuieşte fără teamă” (Proverbele 11:3). A-ți reface integritatea înseamnă a recunoaște smerit că uneori gândurile tale nu ar putea fi tipărite pe hârtie, sau că ai greșit față de cineva și ar trebui să îndrepți lucrurile. Se estimează că 50% dintre creștinii americani trișează în declarația de venituri! Și se pare că tot cam același este și procentajul celor care nu declară că-L urmează pe Hristos! Integritatea înseamnă cine ești tu, de fapt, atunci când nu te vede nimeni. Iov a zis: „N-a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi-a numărat El toţi paşii mei? Dacă am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul după înşelăciune, să mă cântărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!” (Iov 31:4-6). Așadar, cum stai cu integritatea? Rezidește-o, începând de astăzi!