_{„Îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei.” (Isaia 42:16)}

     _{Pentru a înfăptui voia lui Dumnezeu, Moise a fost nevoit să părăsească perimetrul confortului în care se găsea. „Prin credinţă Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a vrut mai bine să sufere… decât să se bucure de… comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire” (Evrei 11:24-26). Pentru a duce la îndeplinire misiunea pe care i-a încredințat-o Dumnezeu, Moise a trebuit să renunțe la două lucruri: 1) La confort. Confortul este o amenințare și-un obstacol mai mare în calea progresului tău decât greutățile. După ce a locuit într-un palat, Moise și-a petrecut următorii patruzeci de ani în deșert, având grijă de oi. S-a căsătorit cu una dintre fiicele lui Ietro, s-a ocupat de ferma socrului său și s-a bucurat de o viață liniștită. Îți poți imagina cum ar fi să lași toate acestea în urmă și să te întorci pentru a-l confrunta pe Faraon? Planul lui Dumnezeu pentru viața ta îți va aduce binecuvântare și răsplată, dar să nu ai niciodată impresia că va fi ușor! 2) La siguranță. Când l-a chemat Dumnezeu, Moise a avut multe îndoieli, obiecții și întrebări: „Cine sunt eu, ca să mă duc…?” (Exod 3:11); „Ce le voi răspunde?” (Exod 3:13); „Iată că n-au să mă creadă…” (Exod 4:1); „Eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară…” (Exod 4:10) etc. În cele din urmă, i-a spus lui Dumnezeu: „Trimite pe cine vei vrea să trimiţi” (Exod 4:13). (Nu cumva ai făcut și tu la fel?) Din fericire, Dumnezeu nu a acceptat refuzul, iar Moise a făcut singurul lucru care funcționează atunci când ești nesigur cu privire la viitor: L-a ascultat pe Dumnezeu și I-a încredințat Lui amănuntele referitoare la viitor. Făcând astfel, el a consimțit să răspundă chemării lui Dumnezeu, să iasă din propria „zonă de confort” și să se întoarcă în Egipt. Prin urmare, copiii lui Israel au fost eliberați din robie, iar numele lui Moise a devenit un nume despre care se vorbește încă.}