„Nu uita nici una din binefacerile Lui” (Psalmul 103:2)

     Autorul Philip Yancey scrie: „La prima mea vizită în Parcul Național Yellowstone, mulțimi de turiști înconjurau gheizerul, ‘’Bătrânul Credincios’’, camerele erau ținute ca niște arme, în timp ce ceasul digital prevestea următoarea erupție. Ne aflam în sala de mese a hotelului privind spre gheizer, când ceasul a arătat că mai este un minut. Așa că împreună cu toți ceilalți aflați acolo, ne-am grăbit la fereastră pentru a vedea marele eveniment. Ne-am mirat, am exclamat și am făcut poze; câțiva chiar au aplaudat. Dar uitându-mă în spate, am observat că nici măcar un chelner nu s-a deranjat măcar să privească. Marele Credincios le-a devenit atât de familiar că și-a pierdut puterea de a-i impresiona”. Așadar iată întrebarea: de ce ne pierdem simțul mulțumirii și începem să trecem cu vederea bunătatea lui Dumnezeu? Din trei motive: 1) Problemele. Dacă îți închizi un ochi, iar în dreptul celuilalt ții aproape o monedă, poți bloca lumina soarelui. Ai înțeles ideea? 2) Presiunile. Uneori culmile despre care am crezut că ne vor aduce plăcere, ajung să ne epuizeze. 3) Oamenii. Când ne dezamăgesc, avem un gust amar și uităm tot ce a făcut Dumnezeu pentru noi. Care este soluția? „Îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!” (Plângerile lui Ieremia 3:22-23). Îndurările lui Dumnezeu încep în fiecare dimineață, la fel ar trebui și mulțumirea ta. Într-adevăr, zilele tale trebuie să fie saturate de mulțumire. Mulțumirea continuă vine când ne uităm dincolo de binecuvântări, spre sursa nesecată, Domnul. Dragostea Lui, credincioșia lui și mila Lui sunt deja la lucru când îți deschizi ochii în fiecare zi.