PE TINE CINE TE SFĂTUIESTE?

„Ascultă sfaturile … ca să fii înţelept” (Proverbe 19:20)

     S-ar putea să fii bun în ceea ce faci. Firește, poate ești mai bun decât majoritatea, dar fără ajutorul altora nu vei fi niciodată destul de bun pe cât ai putea fi. Nu-ți vei atinge potențialul maxim fără un bun sfătuitor. E imposibil. De ce un jucător de tenis de talie mondială are nevoie de antrenor, mai ales de unul care nu este la fel de bun ca el pe teren? Andre Agassi a răspuns la această întrebare astfel: „Tenisul necesită adaptări subtile care sunt cruciale pentru a câștiga, iar antrenorul meu, Gill, se pricepe cel mai bine la așa ceva. Cu cât îmbătrânesc eu, cu atât el devine mai valoros”. De ce așa? Deoarece vârsta și experiența nu te fac neapărat mai bun; de multe ori, ele numai adâncesc făgașul în care te găsești. În viață, ca în sport, nu ajungi niciodată în punctul în care nu ai niciodată nevoie de un sfat bun. Cu toate acestea, mulți dintre noi funcționează după presupunerea eronată că datorită faptului că suntem conducători, nu avem nevoie să fim conduși. Noi facem greșeala de a ne măsura cu ceilalți în loc să ne măsurăm cu potențialul dat de Dumnezeu și la sfârșit, nu am devenit ceea ce am fi putut fi. Auto-evaluarea este importantă, dar evaluarea celorlalți este crucială. Un bun antrenor îți măsoară performanța în raport cu calitățile tale, nu cu ale altcuiva. Asta pentru că el știe ce ești capabil să faci și că lumea te va împinge până la limită. Și apropo, antrenorii buni sunt mereu pe scenă și observă, nu în spatele biroului așteptând un raport.  Asta pentru că s-au investit în mod personal în succesul tău; victoria pentru tine e victorie și pentru ei. Rut a avut nevoie de Naomi, iar Timotei a avut nevoie de Pavel. Pe tine cine te sfătuiește?